Lecţia 45 – Respiraţia se încetineşte

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 15 decembrie 2003

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Întrebare: De când am început pranayama, mi s-a schimbat respiraţia. La început parcă nu puteam să-mi găsesc ritmul şi respiram prea repede sau prea încet faţă de nevoia mea de aer. Dar în ultimul timp, respiraţia s-a regulat. Am suficient aer, în ciuda faptului că respiraţia este din ce în ce mai înceată. Uneori respiraţia parcă se opreşte în anumite locuri pe parcursul ei. Este normal să fie aşa? Mă pun în pericol dacă respiraţia îmi încetineşte atât de mult că aproape se opreşte?

Răspuns: Experienţa pe care o descrii este foarte bună. Demostrează că foarte multe schimbări benefice se petrec în sistemul tău nervos şi că forţa vitală (prana) se ridică înăuntrul tău să suplimenteze consumul redus de oxigen. Acesta este motivul pentru care te simţi comfortabil şi nu eşti tensionat deşi respiraţia ţi se încetineşte. Este o consecinţă firească a pranayamei şi nu îţi va fi dăunătoare atâta timp cât nu forţezi acest proces. 

Un proces natural important se petrece aici. Este motivul pentru care pranayama este atât de eficientă în cultivarea sistemului nervos. Aminteşte-ţi că pranayama înseamnă „reţinerea forţei vitale.” Când reţinem forţa vitală într-un mod simplu, neforţat, se petrece ceva. Uşoara reţinere a respiraţiei creează un efect biologic de vid, o mică aspiraţie a forţei vitale din noi. Corpul trebuie să facă faţă cumva acestui deficit de forţă vitală. Face aceasta apelând la uriaşul depozit de prana din corp şi acestă prana se revarsă din adâncul sistemului nostru nervos. Aceasta este o nouă dinamică în sistemul nostru nervos şi  revărsarea de prana din interior produce considerabilă relaxare şi purificare a nervilor. Acest process este prezent în toate efectele care decurg din pranayama. Curgerea de prana stimulată de pranayama este urmată imediat de o bogată revărsare a conştienţei extatice pure, presupunând că facem meditaţie în fiecare zi. 

Suntem cu toţii familiari cu avantajele aplicării principiului de reţinere în diferite aspecte din viaţă. Dacă ne reţinem puţin de la ceea ce ni se pare că avem nevoie, vom beneficia invariabil într-un fel sau altul. Aceasta este adevărat mai ales dacă exagerăm în satisfacerea nevoilor pe care credem că le avem, aşa cum avem tendinţa să o facem în stilul de viaţă occidental orientat spre consumarism. Este multă înţelepciune în zicala „Totul cu măsură.”

Un exemplu simplu şi evident este dieta. Dacă limităm uşor consumul alimentar, începem să ardem grăsimea din corp pentru a suplimenta consumul alimentar redus. Acest process are un efect de purificare generală în corp şi va contribui la îmbunătăţirea sănătăţii, atât timp cât nu îl ducem la extrem şi nu devenim anorexici. 

Principiul reţinerii operează în multe domenii din viaţă. Dacă ne reţinem de la cheltuieli, chiar şi numai puţin, descoperim că avem mai mulţi bani. Dacă ne pierdem slujba, ceea nu este perceput adesea ca un eveniment pozitiv, adesea se întâmplă să găsim o slujbă mai bună. Viaţa are un mod de a compensa pentru orice este reţinut, limitat, adesea oferind o alternativă mai bună. Nu e nici o îndoială că moderându-ne excesele, căpătăm mai multe de la viaţă. Ne dăm seama că mai puţin înseamnă mai mult în multe lucruri din viaţă.

Acest principiu operează de asemenea în meditaţie.  Atunci când favorizăm uşor mantra, reţinem uşor nesfârşitele şuvoiuri de gânduri în care suntem de obicei scufundaţi. În timpul meditaţiei, ne creem în minte o stare în care atenţia nu este concentrată asupra înţelesului. Şi totuşi menţinem mintea activă cu mantra. Nu trimitem mintea la culcare. Astfel, dând mai puţine şanse atenţiei să se agaţe de înţeles, se creează un fel de vid în minte. Ce se întâmplă? Aşa cu ştii, atenţia atinge nivele de linişte tot mai adânci, până când mintea devine complet liniştită în marea expansiune tăcuta a conştienţei extatice pure. Limitând uşor activitatea, creeăm un vid care atrage conştienţa extatică pură din noi.

Se spune că „Natura detestă vidul şi se grăbeşte să îl umple.” Este adevat. O mare parte din yoga se bazează pe aplicarea  acestui principiu pentru a stimula sistemul nervos uman spre un nivel mai înalt de funcţionare şi trăire. De obicei nu suntem înclinaţi să limităm în mod voluntar lucruri pe care le considerăm esenţiale pentru existenţă noastră. Şi totuşi dacă înţelegem principiul compensaţiei care operează peste tot, vom descoperi multe oportunităţi de a ne îmbunătaţii viaţa. Pranayama este un exemplu extraordinar de aplicare a acestui principiu. Aşa cum veţi vedea, pranayama atinge esenţa fiinţei noastre şi joacă un rol major în a releva ceea ce suntem, făcând posibil să radiem extaz.

 Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·        Pentru instrucţiuni detaliate privind respiraţia spinală, consultaţi cartea AYP Respiraţia Spinală Pranayama (AYP Spinal Breathing Pranayama) şi AYP Plus.

Lecţia 44 – Localizarea nervului spinal

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 13 decembrie 2003 

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Întrebare: Îmi este dificil să-mi închipui nervul spinal. Arată ca un nerv sau ca un tub? Ai menţionat amândouă alternativele. Are vreo culoare, gust, senzaţie sau orice altă caracteristică senzorială?

Răspuns: Fără să facem efort, ne imaginăm nervul spinal ca un mic canal tubular pornind de la perineu (localizat între anus şi sex) şi ajungând la locul dintre sprâncene. În timpul inhalaţiei, parcurgem traseul prin centrul măduvei spinării până în mijlocul capului, apoi ne întoarcem spre faţă - spre locul dintre sprâncene. În timpul expiraţiei, parcurgem acelaşi traseul invers, în jos, pâna la perineu şi continuăm la fel, mergând în sus şi apoi în jos, pe toată durata de pranayama. Dacă ne dăm seama că nu trasăm nervul spinal în sus şi în jos în timpul sesiunii de pranayama, ne întoarcem pur şi simplu la această procedură. Nu forţăm imaginea mentală a nervului spinal. Detaliile vor veni de la sine.

Ce este nervul spinal? Ce este acestă sushumna? Este ceva ce noi numai ne imaginăm pentru totdeauna în pranayama şi aceasta e tot? Din fericire, nu este aşa. Îmaginând nervul spinal şi trasându-l în sus şi în jos în timpul de pranayama este numai începutul. Întâi, este ca şi cum am face o explorare a teritoriului unde am auzit că ar fi o mină bogată de aur. Pe urmă săpăm şi în curând dăm de aur. Pe urmă, imaginarea, trasarea mentală a acestei imagini capătă o calitate diferită. Descoperim că suntem într-o mină de aur şi nu mai căutăm. Ştim unde este. Străluceşte în faţa noastră. Imaginarea este suplimentată de realitatea crescândă că este aşa.

Deci imaginarea nervului spinal este numai începutul. Trebuie să începem undeva. Pe măsură ce trasăm acest parcurs continuu cu respiraţia, ceva începe să se întâmple. Ceva începe să apară. Pot fi senzaţii. Pot fi culori. Pot fi sunete. Vom simţi ceva. Continuăm practica noastră, fără să facem detururi cu senzaţiile care apar. Toate simţirile operează in tărâmurile interioare şi le deschidem treptat spre aceste spaţii. Cum percepem la început nervul spinal depinde de condiţia noastră unică, de paternul nostru unic de purificare care se petrece atât în pranayama cât şi în meditaţie. Oricât de unic este propriul nostru patern de purificare, vom descoperi cu toţii acelaşi lucru: sushumna, nervul spinal. În acest fel ne deschidem autostrada nostră spre infinit.

Ceea ce facem în timpul respiraţiei spinale este simultan să găsim şi să deschidem nervul spinal. Îl găsim deschizându-l şi pe urmă continuăm să îl deschidem. Nu va fi simplă imaginare pentru mult timp.

În curând vom adăuga alte elemente puternice la practica nostră de pranayama, care vor ajuta la deschiderea mai rapidă a nervului spinal. Respiraţia şi imaginarea vor fi ajutate mult. Atunci când minezi să găseşti aur,  s-ar putea să vrei să foloseşti nişte dinamită. Este multă dinamită valabilă. Va fi adusă la tine în curând. Atunci vei descoperi repede ceva foarte real in timp ce mergi în sus şi în jos în respiraţia spinală. Nervul spinal va deveni tangibil în interior, în mod palpabil.Va fi mai puţină imaginare a lui. Vei fi în el, având experienţa dimensiunilor tale interioare. Radianţa extatică te va găsi şi va începe să te extindă din interior.

La un momemnt dat vei realiza ceva care poate să-ţi aducă o consolare şi o teamă în acelaşi timp. Vei realiza că în timp ce căutai nervul spinal, nervul spinal te căuta pe tine. Găsind nervul spinal, nervul spinal te-a găsit pe tine. Atunci, actul de „a face” se va schimba. Înainte, tu erai cel care căuta, sâpând tot timpul. Găsind nervul spinal schimbă situaţia. Acum nervul spinal trezit este cel care caută, răspândindu-se peste tot înăuntrul tău şi purificând fiecare celulă din corpul tău. Vei deveni martorul unui proces vast şi glorios de curăţire cosmică şi vei cădea într-un abis nesfârşit de extaz. Este o experienţă care provoacă umillitate şi gratitudine. Acum vei fi un martor direct a ceea ce e scris de sute de ani în scripturi şi în scrierile adevărate ale umanităţii.

Aşa se simte când găsim nervul spinal. Este ca şi cum ne re-găsim. Pe urmă trecem la un stadiu de abandonare a controlului propriu, acomodând procesul divin care se petrece în noi, pentru că nu mai suntem singuri în acestă căutare. Nu am fost niciodată. Nu ne relaxăm şi nu facem nimic. Sunt multe de făcut – sunt multe modalităţi de a facilita această transformare. Aşa că noi continuăm cu practica noastră zilnică şi adăugăm alte practici avansate de yoga, pe măsură ce suntem capabili să le digerăm. Nu ne odihnim pe lauri. S-ar putea să fim plini de extaz, dar acesta e numai un început, mult mai multe lucruri se vor întâmpla şi nu ne oprim aici.

 Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·        Pentru instrucţiuni detaliate privind respiraţia spinală, consultaţi cartea AYP Respiraţia Spinală Pranayama (AYP SpinalBreathing Pranayama) şi AYP Plus.

Lecţia 43 – Relaţia dintre pranayama şi meditaţie

Autor: Yogani

Data primei publicări: 12 decembrie 2003

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie? )

Întrebare: Am experienţe extatice minunate în primele mele sesiuni de pranayama şi aceaste experienţe se revarsă în perioadele de meditaţie. Fiorii extatici care se ridică pe coloană mă fac să mă legăn dintr-o parte în alta şi îmi fac pielea de găină. Găsesc uneori că atenţia îmi este atrasă de respiraţia spinală în timpul meditaţiei. Este aceasta un lucru bun? Care este relaţia dintre pranayama şi meditaţie? Pranayama este o formă de meditaţie? Pranayama poate constitui o practică spirituală de sine-stătătoare, fără meditaţia pe  care am învăţat-o?

Răspuns: Experienţele tale iniţiale sunt frumoase – un indiciu minunat pentru ceea ce va urma. Lasă-le să te inspire să continui pe calea spre iluminare. Cu o practică regulată de meditaţie şi pranayama, experienţele tale se vor adânci.

Dacă apar mişcări în timpul pranyamei sau al meditaţiei, nu le acorda prea multă atenţie. Procedează astfel atât cu senzaţiile plăcute cât şi cu cele neplăcute. Întorce-te la tehnica pe care o practici, fie ea pranayama sau meditaţia. Dacă mişcările persistă până la punctul în care este dificil să te întorci cu uşurinţă la tehnica pe care o practici, atunci lasă-ţi atenţia să stea cu mişcările pentru un timp, fără să le favorizezi sau să le rezişti. Odată ce se liniştesc un pic, ar trebui să poţi să te întorci fără efort la practică.

Mişcări plăcute şi senzaţii plăcute fără mişcări pot fi o distracţie dacă apar în pranayama sau în meditaţie. Avem tendinţa să fim atraşi de ele. Este normal. Problema este să nu confundăm plăcerea crescută cu practica şi să devenim preocupaţi excesiv cu acestă plăcere. Ţine minte că aceste experienţe apar datorită practicii corecte a tehnicilor de pranayama şi meditaţie. Pentru a progresa, trebuie să continuăm cu practica noastră spirituală regulată şi să nu o întrerupem pentru că ne centrăm atenţia asupra experienţelor extatice care apar. Acesta nu înseamnă că aceste experienţe nu sunt bine-venite. Sigur că ele sunt bine-venite – facem practici avansate de yoga pentru a cultiva o viaţă extatică! Pe măsură ce continuăm cu practicile zilnice, experienţele extatice se vor revărsa şi vor deveni o parte normală a vieţii de zi cu zi. Este ceea ce vrem. Deci, dacă aceste experienţe apar in timpul pranayamei sau al meditaţiei, le întâmpinăm cu bucurie şi ne întoarcem la tehnica pe care o facem. Prin practicarea acestor tehnici cultivăm trăirile extatice în viaţă. Vom discuta mai târziu în mai multe detalii subiectul menţinerii integrităţii practicilor noastre în timpul trăirilor extatice. Cu timpul, extazul va deveni experienţa noastră predominantă în timpul practicilor pe care le facem şi acesta reprezintă o problemă unică pe drumul spre iluminare. Este o problemă dintre cele mai plăcute.

Uneori, s-ar putea să ne dăm seama că facem pranayama în timpul meditaţiei şi vice versa. Când ne dăm seama de acest lucru, ne întoarcem fără să ne forţăm la practica pe care trebuia să o facem la acel moment. Nu trebuie să încercăm să le facem pe amândouă în acelaşi timp. Ambele se bazează pe simplicitatea atenţiei – simplu favorizând mantra în meditaţie şi simplu favorizând respiraţia spinală în pranayama. Dacă încercăm să practicăm amândouă tehnicile în acelaşi timp, ne vom diviza atenţia şi aceasta va dăuna ambelor practici. Deci, întâi facem pranayama, apoi facem meditaţia. Acesta este formula pentru un efect maxim.

Meditaţia şi pranayama sunt practici complet diferite, cu scopuri complet diferite. Meditaţia cultivă în noi tăcerea conştienţei extatice pure. Pranayama destinde nervii subtili şi stimulează curgerea pranei într-un anumit fel. Aceasta permite conştienţe extatice pure să curgă în mod dinamic prin sistemul nostru nervos. Trăim aceasta la început ca o expansiune mereu-crescândă a extazului, iar mai târziu ca o creştere a conştienţei de sine, universale şi extatice.  Pranayama este la marginea meditaţiei, dar nu este meditaţie. Meditaţia este la marginea pranayamei, dar nu este pranayama. Se poate spune că amândouă vin din direcţii opuse şi se întâlnesc la marginea unei limite subtile între pura conştienţă extatică şi prana, la o limită omnipresentă în noi. Practicând pranayama şi meditaţia una după alta dizolvăm această limita din ambele direcţiile. Efectul se dublează. Este marele beneficiu al practicii de pranayama şi meditaţie. 

Pranayama în formele sale variate are o valoare imensă şi vom folosi extensiv aceasta tehnică. Este una din cheile principale care deschid sistemul nervos uman spre experienţa divină. Dar pranayama nu este un substitut pentru meditaţie. Numai în timpul meditaţiei, sistemul nervos poate fi permeat cu pura conştienţă extatică. Pranayama, la fel ca şi alte tehnici pe care le vom discuta, ajută imens în a pregăti terenul care permite trezirea purei conştienţei extatice. Toate aceste tehnici oferă căi pentru o expansiune spre exterior a purei conştienţi extatice, dar ele nu sunt cauza principală a trezirii ei. Cauza principală este meditaţia. Din acest motiv pranayama nu este recomandată ca o practică de sine-stătătoare fără meditaţie. 

Meditaţia poate fi o practică de sine-stătătoare. Este o practică completă care va duce, în timp, la înflorirea purei conştienţe extatice în noi. De aceea s-a spus că meditaţia este suficientă pentru aceia care nu sunt înclinaţi să adăuge alte practici avansate de yoga pentru a accelera progresul. Meditaţia este cea mai importantă practică pe care o putem face. 

Pe de altă parte, a practica pranayama singură, fără să fie urmată de meditaţie, poate lăsa practicantul vulnerabil în anumite feluri. Imaginează-ţi că ari un câmp - solul fertil este expus, fertil şi e gata pentru însămânţat. Ce vei planta acolo?  Dacă meditezi profund cu o metodă eficace, vei însămânţa câmpul cu seminţele purei conştienţe extatice, care va germina şi creşte puternică, umplând câmpul de bucurie. Dar dacă nu meditezi şi nu plantezi numic special în câmpul tău fertilizat de pranayama? Ce va creşte acolo? Ceva va creşte. Dar ce? Orice se întâmplă să fie pe aproape. Nişte dorinţe, nişte gânduri, nişte emoţii, orice sămânţă se întâmpplă să cadă pe câmp. Realitatea este că o mulţime de buruieni vor creşte acolo, pentru că nu e nici o cultură de pură conştienţă extatică să umple câmpul acela.  De aceea pranayama, practicată ca o tehnică de sine-stătătoare, de-a lungul lunilor şi anilor poate duce la o rigiditate crescută, egoism, anxietate, mânie şi pur şi simplu ghinion. Meditează în fiecare zi după ce faci pranayama şi vei trăi exact opusul acestor lucruri la cel mai profund nivel – flexibilitate, compasiune, pace, fericire şi mult noroc. Aşa funcţionează aceste practici.

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză: 

·        Pentru instrucţiuni detaliate privind respiraţia spinală, consultaţi cartea AYP Respiraţia Spinală Pranayama (AYP SpinalBreathing Pranayama) şi AYP Plus.

Lecţia 42 - Pranayama – Este normal ce mi se întâmplă?

Autor: Yogani

Data primei publicări: 11 decembrie 2003

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie? )

Întrebare: Mă străduiesc să încorporez toate elementele care fac parte din respiraţia pe coloană (spinal breathing pranayama, prescurtată SB) şi nu am  prea mult succes. Aceasta pare să fie în contradicţie cu ceea ce menţionezi repetat când spui că aceste practici sunt „naturale”, „normale”. Sunt cu siguranţă diferite de meditaţie, pe care o găsesc uşoară şi plăcută. Şi pranayama ar trebui să fie uşoară şi plăcută?

Răspuns: Da, pranayama va deveni uşoară. Şi plăcută – „plăcută” este puţin spus. Extatică este o descripţie mai bună pentru ceea ce pranayama va deveni. Totuşi s-ar putea să dureze o vreme până să încorporezi toate elementele în practică. Lasă-ţi timp să ajungi acolo. Dă-i o şansă în practica ta regulată şi nu o să regreţi. Vei primi ajutor în forma unor elemente de practică ce vor face pranayama mult mai plăcută. Vei învăţa cum să aprinzi totul din interior. Dar să pornim cu primele lucururi. Formează-ţi obiceiurile de bază de practică. Cu timpul, practica devine treptat tot mai uşoară şi plăcută. Meditaţia este uşoară şi plăcută pentru cei mai mulţi dintre oameni chiar de la început. Când e vorba de prananyama, poate va dura un pic mai mult.  

Este pranayama un lucru normal? Nu e nici o îndoială că pranayama cu toate elementele ei suplimentare este o practică complexă şi s-ar putea să nu pară naturală chiar de la început. Totuşi, la fel ca şi meditaţia, pranayama accesează o abilitate naturală inerentă în noi toţi. În cazul meditaţiei, este abilitatea naturală a minţii de a deveni tăcută şi de a avea experienţa purei conştienţei extatice. Doar asigură condiţiile optime de meditaţie şi mintea devine tăcută de la sine. În cazul pranayamei, folosim abilitatea naturală a sistemului nervos de a se rafina şi a funcţiona cu radianţă extatică din interior. A asigura condiţiile optime cere mai multe lucruri de făcut. Dar o dată ce facem paşii necesari în pranayama, condiţia de radianţă extatică vine de la sine. O dată ce apare, va continua complet automat. Atunci îţi dai seama fără nici o îndoială că  acest corp a fost făcut pentru a trăi extazul divin – ceea ce este o adevărată revelaţie. Aşa cum pura conştienţă extatică interioară este starea noastră naturală trezită prin meditaţie, tot aşa radianţa extatică este starea noastră naturală trezită prin pranayama. O dată ce este stimulată prin pranayama, radianţa extatică se adânceşte în meditaţie. Pranayama cultivă solul sistemului nostru nervos până la punctul în care meditaţia este capabilă să înflorească în mod dinamic pura conştienţă extatică. Pranayama permite sămânţei tăcute pe care o trezim în meditaţie să crească într-o radianţă extatică şi să inunde din belşug viaţa noastră de zi cu zi.

Aici obiectivul este să structurăm practicile avansate de yoga astfel încât să fie cât mai simple, plăcute şi agreabile. Altfel nu vor fi mulţi care să se ocupe de ele. Răbdare şi persistenţă vor fi uneori necesare în stagiile iniţiale de practică. Pe măsură ce continui în practica zilnică, experienţele vor avansa. Va veni o vreme când te vei grăbi să ajungi la locul tău de meditaţie, pentru că extazul pe care îl vei trăi acolo va fi atât de puternic. Atunci, înainte să îţi dai seama ce se întâmplă, extazul va fi peste tot. Întrega lume se va transforma în faţa ochilor tăi plini de dragoste.

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·        Pentru instrucţiuni detaliate privind respiraţia pe coloană, consultaţi cartea AYP Pranayama: Respiraţia pe Coloană (AYP SpinalBreathing Pranayama) şi AYP Plus.