Lecţia 41 - Pranayama - Respiraţia spinală (Spinal Breathing, SB)

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 11 decembrie 2003

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10:De ce această discuţie?)

Vom începe acum o tehnică avansată de pranayama numită respiraţia pe coloana vertebrală (spinal breathing - uneori prescurtată SB în forum). Are câteva componente şi este practicată chiar înaintea şedinţei zilnice de meditaţie. Procedeul de meditaţie nu se schimbă în nici un fel. Întâi facem pranayama. Apoi facem meditaţia.

Stai aşezat comfortabil, cu spatele sprijinit şi închide ochii, aşa cum faci când meditezi. Acum, ţinând gura închisă, inspiră şi expiră, încet şi adânc, prin nas, dar fără să exagerezi respiraţia. Fii relaxat şi ia-o uşor, respirând cât poţi de încet şi adânc fără să simţi discomfort. Nu e nevoie să faci pe eroul. Începe fiecare respiraţie în abdomen, extinzând diafragma să umpli partea de jos a plămânilor, apoi umple plămânii în zona pieptului şi apoi umple partea de sus a plămânilor, ridicând uşor claviculele. Pe urmă expiră încet, eliminând aerul din partea de sus a plămânilor, apoi din zona pieptului şi în sfârşit din partea de jos a plămânilor. Apoi, cu fiecare inhalaţie, lasă-ţi atenţia să urmărească traseul unui fir subţire sau al unui tubuleţ situat în centrul măduvei spinării, un fir care începe la perineu şi continuă în sus, înăuntrul măduvei spinării, prin trunchiul cerebral, până în mijlocul creierului, de unde acest nerv mic se îndreaptă spre punctul dintre sprâncene. Cu fiecare inhalaţie înceată şi profundă, lasă-ţi atenţia să călătorească treptat înăuntrul nervului, de la perineu până la punctul dintre sprâncene. Când expiri, urmăreşte această cale, de la punctul dintre sprâncene până jos la perineu. Apoi întoarce-te la punctul dintre sprâncene cu urmatoarea inspiraţie, pe urmă parcurge cu atenţia tot drumul până la perineu în timpul următoarei expiraţii. Şi tot aşa.

Începe prin a practica acestă respiraţie pentru 5 minute înainte de şedinţa de meditaţie. Nu te ridici între pranayama şi meditaţie. Stai aşezat şi începe meditaţia atunci când se termina timpul dedicat respiraţiei pe coloană. Fă o scurtă pauză de un minut sau cam aşa ceva înainte să începi mantra, aşa cum ai învăţat. Atunci când devii comfortabil cu programul de pranayama şi meditaţie, creşte timpul de pranayama la 10 minute. Vei face 10 minute de pranayama şi 20 de minute de meditaţie de două ori pe zi. Continuă cu această practică.

Cam după o săptămână, atunci când te simţi stabil, comfortabil, cu 10 minute de pranayama înainte de meditaţie, adaugă următoarele elemente: În timpul expiraţiei, lasă epiglota să se inchidă suficient, astfel încât să fie o mică restricţie a aerului care părăseşte plămânii. Epiglota este acea uşă înăuntrul gâtului care inchide traheea atunci când îţi ţii respiraţia sau atunci când înghiţi. Atunci când o închizi în timpul expiraţiei, un uşor sunet de sâsâit se va auzi din gât. Acesta se numeşte "ujjavi." Fii relaxat practicând acestă tehnică. Nu te forţa. Menţine ritmul încet şi profund al respiraţiei, ritmul cu care te-ai obişnuit, şi adaugă acestă mică restricţie în gât în timpul expiraţiei. În timpul inhalaţiei, lasă gâtul să se relaxeze şi să se deschidă mai mult decât de obicei. Nu pune restricţii aerului care vine înăuntru. Lasă partea cea mai de jos a gâtului să se deschida. Nu schimba ritmul respiraţiei încete şi profunde cu care te-ai obişnuit. Ţine gura închisă în timpul pranayamei. O excepţie este situaţie în care nasul e înfundat şi nu poţi să respiri cu uşurinţă prin nas. În acest caz, respiră pe gură.

Aceste acţiuni mecanice vor părea complicate la început, dar ele vor deveni repede obiceiuri cu practica. O dată ce obiceiurile devin automate, tot ceea ce ai de făcut în timpul pranayamei este să laşi atenţia să meargă în sus şi în jos în nervul din mijlocul coloanei vertebrale, cu fiecare respiraţie înceată şi profundă. Atunci când îţi dai sema că atenţia nu mai urmăreşte nervul cu fiecare respiraţie, adu-o înapoi la acest exerciţie, fără să te forţezi. Nu te forţa. Ne intoarcem fără efort la procedeul de respiraţie pe coloana vertebrală, la fel cum ne întoarcem la mantră în meditaţia profundă.

Acest procedeu de pranayama va calma sistemul nervos şi va furniza un sol fertil pentru meditaţie. Începând cu respiraţia pe coloana vertebrală, vom pune temelia pentru alte practici adiţionale care vor îmbunătăţii în mare măsură circulaţie pranei în corp. O dată ce practica este stabilă, vom fi gata să începem să trezim treptat uriaşul depozit de prana de la baza coloanei vertebrale.

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·        Pentru instrucţiuni detaliate privind respiraţia pe coloană, consultaţi cartea AYP Pranayama: Respiraţia pe Coloană (AYP Spinal Breathing Pranayama) şi AYP Plus.

Lecţia 39 – Pranayama – Cultivarea solului sistemului nervos

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 10 decembrie 2003

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Dacă un prieten e supărat, foarte supărat, e bine să-i spui să respire, să inspire şi să expire încet şi adânc. Invariabil, aceasta are un efect calmant asupra sistemului nervos, a minţii şi a emoţiilor.

De ce? Pentru că relaxează nervii. Tensiunea contractează nervii şi reduce curgerea conştienţei prin noi. Respiraţia înceată şi adâncă destinde nervii, facilitând curgerea conştienţei prin noi şi aceasta are efectul dorit de a ne relaxa.

A spune că conştienţa curge prin noi înseamnă să simplificăm cumva. În timp ce totul este cu adevărat curgerea conştienţei, este o descriere mai bună să spunem că „forţa vieţii” curge prin noi. Ce este forţa vieţii? Este prima manifestare a conştienţei în forma materială. Este  ce numim „prana”, ceea ce înseamnă „prima unitate”. În teoria stringurilor din fizica modernă, stringurile de energie subatomică considerate a fi blocurile fundamentale ce alcătuiesc totul în univers pot fi foarte bine un analog pentru prana. În orice caz, ştim că influenţând prana (forţa vitală) în corpul uman are efecte semnificative asupra sistemului nostru nervos şi asupra experienţelor noastre.

Meditaţia este un mod de a influenţa prana, în care mintea are rolul conducător. Mintea umană este rezultatul curgerii energiei prin nervii creierului. Atunci când medităm, lăsăm sistematic energia (prana) să se liniştească, ceea ce ne aduce la cauza fundamentală a acestei energii. Trăim aceasta ca pură conştienţă tacută şi extatică. În meditaţie, atenţia este dusă cu uşurinţă dincolo de minte şi de prana. Este o capacitate naturală extraordinară ce o posedăm. 

 Pe lângă meditaţie, există alte metode de a influenţa prana, facilitând purificarea sistemului nervos pentru a unifica natura noastră internă şi externă. Aşa cum am menţionat, controlul respiraţiei poate avea efecte remarcabile asupra experienţei noastre. Prin reţinerea respiraţiei în anumite feluri putem produce sigur efecte predictibile. Aceasta este ştiinţa „pranayamei”, care înseamnă „reţinerea pranei”. Din punct de vedere al activităţii pe care o facem în exterior, pranayama este numită controlul respiraţiei. Dar pranayama înseamnă mai mult decât controlul fizic al respiraţiei. Prin efectuarea altor acţiuni simultane, efectele respiraţiei sunt aprofundate şi lărgite.  Mintea şi corpul sunt implicate în aceste acţiuni, în alte modalităţi pe lângă cele care implică controlul respiraţiei. Împreună, aceste acţiuni destind şi cultivă sistemul nervos, îmbunătăţind considerabil efectele practicii noastre centrale de meditaţie. 

Gândeşte-te la sistemul nervos ca fiind pamântul, în timp pe pura conştienţă extatică este sămânţa. Trezim sămânţa tăcută prin meditaţie regulată, zilnică. Acum vom cultiva pământul sistemului nostru nervos, astfel încât sămânţa purei conştienţe extatice va creşte în noi să fie dinamică şi puternică. 

Cum influenţează respiraţia curgerea pranei prin corp? În corp, este o relaţie electromagnetică între respiraţie, minte, circuitul pranei şi fiecare aspect al funcţionării noastre biologice. Toate acestea sunt conectate. De aceea, când medităm, respiraţia încetineşte automat şi, în consecinţă, întreg metabolismul încetineşte. În pranayama, când încetinim conştient respiraţia şi o urmărim cu mintea de-a lungul unei anumite căi, influenţăm circuitul pranei pe acea cale. Este un tip de inducţie. Este similar inducţiei unui curent electric într-un circuit cu un magnet. Deci, folosind respiraţia într-un mod coordonat cu mintea, suntem capabili să promovăm o purificare selectivă, concentrată pe un anumit canal specific în sistemul nostru nervos, un canal care joacă un rol conducător în procesul de iluminare. Acest canal este nervul spinal, care strabate coloana vertebrală ca un fir subţire, până la creier. Este numit „sushumna”. Pranayama şi alte practici avansate de yoga adiţionale vor fi concentrate asupra purificării şi deschiderii acestui nerv. 

Vom începe cu o tehnică de respiraţie care este practicată înainte de fiecare sesiune de meditaţie. Pe măsură ce devenim comfortabili cu ea, vom adăuga pas cu pas elemente noi, care vor creşte în mare măsură puterea practicii noastre.

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·        Pentru instrucţiuni detaliate privind pranayama, consultaţi cartea AYP  Respiraţia pe Coloana Vertebrală (AYP Spinal Breathing Pranayama) şi AYP Plus.