Lecţia 67 – Bhakti, ştiinţa devotamentului

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani
Data primei publicări: 4 ianuarie 2004

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica aceastăi o lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Devotamentul este cea mai răspândită practică de yoga în lume, chiar dacă este rareori numită „yoga”. Devotamentul, concentrarea continuă a năzuinţei spre un anumit ideal spiritual, este atât de răspândită încât marile religii ale lumii sunt numite „sisteme de credinţe” sau simple „credinţe”, ca şi cum nimic altceva nu ar exista în practica spirituală. Ce este devotamentul? De ce este important?

Am discutat în lecţiile anterioare despre importanţa dorinţei şi am revenit adesea asupra acestui lucru. Mai întâi ne vom ocupa de aspectele pur logice ale devotamentului.  Dacă avem o idee clară asupra unui lucru, dacă avem o viziune a ceea ce vrem şi o dorinţă continuă de a atinge acest scop, atunci vom avea mijloacele mentale şi emoţionale care ne vor permite să acţionăm pentru a atinge scopul propus. Am dat ca exemplu o călătorie spre California. Dacă nu vom fi capabili să ne imaginăm acest loc, dacă nu avem cunoştiinţe despre el, cum am putea să luăm hotărârea de a merge acolo? Deci, întâi avem o imagine. Apoi, dorinţa se contopeşte cu imaginea. Apoi, acţionăm. Sau poate mai întâi trăim o răbufnire a dorinţei, fără o direcţie precisă. Nu ştim exact ce dorim. Dorim ceva mai mult. Dorinţa se îndreaptă de la un lucru la altul. Ȋn cele din urmă, dorinţa se ataşează de o idee importantă: „iluminarea”. După aceea, începem să acţionăm în acestă direcţie, ştiind că acesta este cel mai înalt scop pe care îl putem atinge. Dorinţa caută mereu altceva. Dorinţa caută lucrul cel mai mare, cel mai important, cel mai bun pe care îl putem atinge. Toate dorinţele care răsar în noi au o origine divină, căutând cel mai important lucru în această viaţă. Dorinţa este o forma primordială a gurului, a învăţătorului spiritual. Evident, dorinţa singură nu este suficientă pentru a ne duce unde dorim. Dorinţa trebuie călăuzită într-un anumit fel.

Devotamentul este mult mai mult decât un simplu mecanism psihologic care înălţă un ideal în suflet şi în minte, pentru a-l urma. Este mult mai mult decât acest lucru. Dorinţa, energia emoţională direcţionată, are o mare forţă. Actul de devotament, năzuinţa spre cel mai înalt ideal pe care ni-l putem imagina, are în sine o putere de transformare.  Creează schimbări profunde în sistemul nostru nervos. Dacă suntem devotaţi unui ideal înalt, chiar acest lucru ne va schimba în interior, înainte de începe să practicăm pranayama sau meditaţia profundă sau orice altă practică avansată de yoga. Devotamentul este prima practică de yoga, principala practică de yoga, focul care aprinde tot ce e în cale. Fără el, orice facem rămâne simplă mişcare. Devotamentul pentru cel mai înalt ideal este gurul care acţionează în noi.

Ca toate celelalte abilităţi pe care le-am menţionat în aceste lecţii, devotamentul este o abilitate care se manifestă firesc în sistemul nostru nervos. Este abilitatea cea mai evidentă, manifestându-se într-un fel sau în altul în fiecare dintre noi. Metodele de yoga acţionează prin stimularea şi dezvoltarea abilităţilor naturale pentru a le face să funcţioneze optim în noi. Această formă de yoga numită „bhakti” se concentrează asupra optimizării dorinţei şi devotamentului spiritual pentru a obţine cel mai mare beneficiu spiritual. A avea cunoştiinţele de bază privind metodele de bhakti yoga şi a felul în care pot fi aplicate poate avea un efect uriaş asupra cursului vieţii noastre spirituale.

Devotament spiritual înseamnă „dragoste pentru Dumnezeu”. Dacă cuvântul „Dumnezeu” nu este potrivit pentru tine, foloseşte o altă expresie, cum ar fi „dragoste pentru cel mai înalt ideal” sau „dragoste pentru cel mai mare adevăr”. Orice reprezintă cel mai înalt ideal pe care ţi-l poţi imagina. Oricare este acela, dragostea pentru el te va schimba şi te va inspira să faci tot ce poţi să te contopeşti cu el. Știm cu toţii că dragostea ne schimbă. Atunci când ţinem la cineva sau la ceva mai mult decât la propriul nostru eu, acest lucru ne transformă.  Aşa cum spuneau Beatles: „All we need is love...” Ah, numai dacă ar fi atât de simplu, pământul ar fi deja un paradis şi fiecare religie ar produce milione de sfinţi. Nu este chiar aşa, dar ne îndreptăm în acea direcţie. Iubirea a fost puctul de plecare în trecut şi tot iubirea este punctul de plecare în zilele noastre. Aceasta nu însemnă iubire pentru toate sau pentru orice – nu o iubire împrăştiată peste tot, fără nici un scop anume. Acel fel de iubire universală vine mai târziu, ca rezultat firesc al ridicării purei conştienţe extatice şi a extazului divin. Iubirea care motivează transformarea spirituală umană şi întreaga practică de yoga ce o susţine este iubirea pentru idealul tău ce mai înalt.

Care este cel mai înalt ideal? Cine hotărăşte care este? Gurul tău? Preotul tău? Rabinul tău? Imamul tău? Vei primi numeroase sugestii. Toată lumea vrea să le slăveşti idealul lor. E normal. Este un joc pe care noi, oamenii, l-am jucat pentru mii de ani. Toată lumea de te roagă frumos să slăveşti idealul lor. Ca apoi să te ameninţe: Slăveşte idealul meu sau vei da de necaz.

Dar numai tu poţi să faci acestă alegere. Numai tu ştii ce îţi aprinde inima. Care este cel mai înalt ideal, care îţi face inima să cânte. Poate este Isus. Poate este Krishna. Poate Alah. Poate guru tău. Poate lumina care este în tine. Poate fi orice. Doar tu ştii. Oricine sau orice este, îţi aparţine. Este personal. Vei şti când îl vei găsi pentru că va arde ca un foc nepieritor în inima ta. Va fi o întruchipare a tot ce este bun, pozitiv, progresiv, proiectând nimic rău către orice altceva. Este ceea ce te va călăuzi spre pura conştienţă beatifică şi extazul divin.

Yoga devotamentului (bhakti yoga) foloseşti termenul de „ishta” pentru „idealul ales” . Tu eşti cel care face această alegere. Dacă numic nu îţi aprinde inima, este în regulă. Știi ceva? Dacă citeşti aceste cuvinte, eşti pe calea care te va duce spre idealul tău cel mai înalt, spre ishta ta. Dorinţa ta te conduce spre ceva. Aceasta este tot atât un semn de ishta ca şi o viziune clară din inima ta. Călătoria ta este ishta ta.

Bhakti începe la primă întrebare: „Este ceva mai mult aici?” Lucrul cel mai uimitor este că procesul de bhakti se clarifică cu timpul. La început, este numai o noţiune vagă. O dorinţă abia simţită. Un sens că există ceva misterios. Iar acestă deschidere ne aduce cunoştiinţe. Cine ştie de unde vor veni? Dar când avem nişte cunoştiinţe, atunci ne apucăm să facem ceva. Nişte tehnici. Și începem să avem nişte experienţe interioare, ceva tăcere beatifică şi poate o anumită claritate. Pe urmă citim nişte scripturi, cuvinte care erau doar cuvinte înainte să devină vii şi pline de înţeles. După un timp, ishta noastră devine mai clară. Descoperim că relaţionăm cu ceea ce se petrece înăuntrul nostru. Ȋn tot acest timp, bhakti devine tot mai puternic şi ne afundăm tot mai adânc în acest joc divin. Undeva pe acest percurs vom descoperi tehnicile legate de cultivarea devotamentului şi căderea noastră spre divin se accelerează. Poate vom citi despre aceste tehnici. Sau poate le vom descoperi de la sine.

Deci, care sunt tehnicile de bhakti? Cu adevărat, este numai una singură. Se manifestă într-o mie de feluri. Nu este o tehnică pe care o facem în timpul sesiunilor zilnice de pranayama şi meditaţie. Este ceva care apare treptat în activitatea de zi cu zi. Simţim tot timpul cum apar dorinţe. Vrem un lucru. Pe urmă vrem alt lucru. Vrem bani. Vrem mâncare. Vrem o iubită sau un iubit. Vrem o maşină nouă. Chiar şi mânia şi frustrarea sunt dorinţe - dorinţe care s-au lovit de un zid, aşa că energia lor se răspândeşte haotic în sistemul nostru nervos. Atât de multe dorinţe răspândite peste tot, care ne împing de colo colo, lovindu-se una de alta. Știi cum este. Tehnica de bhakti consistă în a direcţiona dorinţele noastre, de a le controla. Unii oameni au acestă abillitate în mod natural. Alţii o cultivă cu timpul, pe măsură ce meditaţia aduce mai multă tăcere în minte şi în inimă. Tăcerea interioară cultivată în meditaţie este fundamentul peste care se ridică dorinţele, astfel încât le putem vedea ca obiecte în mişcare. Atunci devenim un pic detaşaţi de energia emoţională din noi şi putem să o îndreptăm către idealul nostru cel mai înalt. O împingem puţin. Fără să forţăm. Nu facem o mare problemă din asta. Pur şi simplu favorizăm idealul nostru atunci când observăm că energia emoţională creşte. Nu contează dacă este energie pozitivă sau negativă.

De exemplu să presupunem că suntem opriţi la semafor şi început să devenim frustraţi pentru că s-ar putea să întârziem la serviciu. Multă energie emoţională începe să fie mobilizată. Deci, suntem frustraţi. Recunoşte frustrarea şi re-direcţioneaz-o. Mută-ţi uşor atenţia de la lumina roşie care reprezenta pâna acum obiectul frustrării tale şi îndreapt-o spre idealul tău cel mai înalt. Acest proces seamănă mult cu meditaţia. Favorizezi lejer un gând în loc de altul. Deci, acum eşti frustrat de idealul tău cel mai înalt.  „Fir-ar să fie! Unde eşti? De ce nu te-am găsit deja? De ce nu sunt deja cu tine? Sunt foarte enervat de toate acestea.” Acum ai cu adevărat o motivaţie să nu ratezi meditaţia ta zilnică. Mai mult decât aceasta, energia ta emoţională direcţionată în acest fel produce schimbări spirituale în sistemul tău nervos. Deschide sistemul tău nervos către idealul ales. Este ironic că emoţiile noastre nu pot să schimbe lumina roşie a semaforului, dar pot să deschidă sistemul nostru nervos către divin.  Aceasta este o acţiune de valoare, nu e aşa?

Acest procedeu poate fi aplicat la orice emoţie pe care o trăim, fie ea pozitivă sau negativă – poate fi aplicată la toate emoţiile care apar în toate activităţile zilnice. Asta înseamnă că trebuie să încetăm să facem lucrurile de zi cu zi şi că trebuie să ne retragem să medităm în schimb? Nu. Medităm când e timpul să medităm şi în rest facem ceea ce avem de făcut în viaţa de zi cu zi. Redirecţionând energia emoţională către idealul nostru cel mai înalt va anima acţiunile noastre, oricare sunt acestea, şi va energiza şi mai mult practicile de yoga atunci când ne ocupăm de ele. Când ne ocupăm de practicile de yoga, facem aceste practici şi nu facem procedura de bhakti. Practicile noastre de yoga vor fi îmbunătăţite în măsura în care bhakti arde în noi, aprins de redirecţionarea dorinţelor în timpul zilei. Ceea ce dorim este să cultivăm bhakti în viaţa noastră zilnică. Din afara, noi vom părea neschimbaţi, dar înăuntru bhakti va deveni tot mai activ. Vom simţi o creştere a intensităţii vieţii spirituale. Acest lucru e numit în yoga „tapas”. Tapas este bhakti care a devenit un obicei constant, ca o flacără fară sfârşit ce arde în noi. Cu acest fel de bhakti, totul în viaţă devine practică spirituală.

Maica Theresa din Calcutta spunea că îl vede pe Isus în ochii fiecărui copil pe care îl ajută. Aşa se manifestă continuu bhakti. Acesta este tapas.

Nu va funcţiona în acest fel întotdeauna pentru noi. Nici nu se presupune aşa ceva. Nu deveni obsedat de faptul că trebuie să îţi transferitot timpul frustrarea de la semafor la dorinţa de iluminare. Doar aminteşte-ţi acest procedeu din când în când pe parcursul zilei, mai ales când îţi dai seama că eşti prins într-un vârtej de energie emoţională. Acesta este cel mai bun moment pentru bhakti. Doar o conştientizare a  acestui principiu de bhakti va pune lucrurile în mişcare înăuntru, atunci când emoţiile se încing.

Un sfânt indian din secolul nouăsprezece, Ramakrishna, a fost un maestru la crearea unor uriaşe revărsări de bhakti. El obişnuia să se arunce pe podea la picioarele statuii Sfintei Mame Divine pe care o adora, plângând şi rugându-se să-i dea un semn, cât de mic. Cu cât era mai supărat, cu atât mai multă energie era îndreptă spre statuie, ishta sa. Părea scos din minţi. Și în tot acest timp, bhakti lucra în el ca un laser, distrugând toate blocajele din sistemul său nervos. Și doar cu ajutorul practicii de bhakti, el s-a contopit cu Divinul.

Procedee extreme de bhakti nu sunt exact ceea ce urmărim în aceste lecţii, dar ce faci este alegerea ta. Chiar şi numai puţin bhakti te duce departe. Este o mare putere în devotament. Atât de mare că trebuie să ţinem minte că un bhakti intens poate avea un efect puternic asupra trezirii energiei kundalini, atât direct prin energia emoţională, cât şi prin efectul intensificat pe care bhakti îl are asupra tuturor celorlalte practici spirituale. La fel ca şi cu toate celelalte practi de yoga, putem să exagerăm practicând bhakti, aşa că trebuie să fim atenţi ce facem. Experienţele noastre spirituale reflectă cel mai bine dacă exagerăm sau nu în ceea ce facem. Fiecare dintre noi are propriul său drum, propria sa viteză optimă de purificare a sistemului nervos. Lasă-te ghidat de experienţa ta.

Deoarece metoda bhakti produce constant efecte predictibile, putem spune că este o aplicare sistematică a cunoştiinţelor de yoga. Bhakti este ştiinţa devotamentului – o ştiinţă cu adevărat foarte avansată.

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·         Pentru instrucţiuni detaliate privind bhakti, consultă cartea AYP Bhakti şi Karma Yoga (AYP Bhakti and Karma Yoga) şi AYP Plus.

Lecţia 66 – Sosim, nu plecăm

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 4 ianuarie 2004

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica aceastăi o lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce aceastădiscuţie?)

Întrebare: Mi-e un pic teamă că practica de pranayama poate fi atât de prăcută încât aş putea să îmi pierd complet interesul de a avea o relaţie sexuală cu soţia mea. Se poate întâmpla aşa ceva? Cum poate fi prevenit acest lucru?

Răspuns: Trezirea extazului divin este o expansiune, nu o renunţare. Sexul implică întotdeauna o opţiune. Este adevărat că atenţia se va îndrepta firesc spre extazul interior, dar este adevărat deasemenea că actul sexual va deveni radiant în acelaşi timp, ca o expresie a divinităţii din noi mai curând decât un scop în sine. Pura conştienţă extatică şi extazul interior transformă astfel întreaga viaţă, iluminând-o din interior. Atunci poţi găsi fericire pură peste tot. Acesta este progres, nu e aşa?

Lecţiile următoare vor discuta mai mult despre relaţia dintre yoga şi sex, despre felul în care procesul de iluminare se reflectă în relaţii, căsnicie şi sexualitate, care nu sunt deloc lucruri incompatibile cu yoga. Practici de tantra vor fi deasemenea discutate, astfel încât actul sexual exterior să devină parte din procesul de expansiune divină în loc să fie o sursă de epuizare. Desigur, toate practicile avansate de yoga îţi sunt la dispoziţie. Aşa stau lucurile cu tot ce discutăm aici. Tu hotărăşti ce este important pentru tine şi ce nu, ce să faci şi ce să nu faci.

Dacă vrei cu adevărat să faci acestă călătorie, vei găsi calea. Daca hotărăşti să faci acestă călătorie, vei descoperi că soseşti şi că nu pleci nicăieri.

Dorinţa ta te va călăuzi, ceea ce ne duce la un subiect foarte important: Bhakti.

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·       Pentru intrucţiuni detaliate privind respiraţia spinală, consultă cartea AYP Pranayama: Respiraţia spinală (AYP Spinal Breathing Pranayama) şi AYP Plus.

Lecţia 65 – Glanda pineală şi glanda pituitară

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 2 ianuarie 2004

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica aceastăi o lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Întrebare: Atunci când fac sambhavi aşa cum este indicat, simt cum ceva este tras înainte in creier şi simt o senzaţie sexuală jos, aşa cum aţi descris. Această legătură are ceva de-a face cu glanda pituitară (epifiza) şi cu cea pineală?

Răspuns: Este excelent că simţi o legătură între sambhavi şi partea de jos. Se întâmplă ceva extraordinar. Nu este nici o îndoială că glanda pituitară (epifiza) şi glanda pineală sunt implicate în procesul de transformare spirituală umană. Nervul spinal trece pe lângă amândouă şi sambhavi acţionează asupra acestor două glande în mod direct. Mai târziu vom învăţa o altă practică avansată de yoga numită „kechari”, care acţionează deasemenea asupra glandei pituitare şi a glandei pineale, ca şi asupra multor altor elemente biologice şi neurologice.

Glanda pineală (epifiza) este situată în centrul capului, în apropierea locului unde nervul spinal se îndreaptă spre frunte. Glanda pituitară este situată între tâmple, într-o structură osoasă localizată între cele două emisfere cerebrale, în sus faţă de cavitatea nazală care se extinde deasupra palatului moale din gură.

Trezirea conductivităţii extatice în nervul spinal activează legătura dintre glanda pineală şi cea pituitară, ceea ce corespunde cu deschiderea celui de-a treilea ochi şi a vederii interioare. Este un proces complex care implică întregul sistem nervos. Va veni o zi când ştiinţa va descoperi complexa chimie implicată în procesul de transformare către iluminare.

Pentru moment, este mai bine să tratăm aceste detalii ca petrecându-se „sub capotă”, la fel cum am sugerat să tratăm chakrele în lecţia 47. Altfel riscăm să devenim prea preocupaţi cu detalii interne şi să ne pierdem concentrarea asupra procedurilor simple din practică care promovează deschiderea sistemului nervos spre experienţa divină.

Preocuparea noastră esenţială în Practicile de Yoga Avansate este cu mijloacele de control principale care influenţează maşinăria complexă din interior, stimulând sistemul nervos şi întrega biologie spre un nivel mai înalt de funcţionare – ceea ce trezeşte automat o trăire continuă a purei conştienţe extatice  şi a conductivităţii extatice în viaţa de zi cu zi.

Dacă eşti doctor, biolog, neurolog sau pur şi simplu curios din fire, toate acestea vor fi lucruri fascinante. Dacă decizi să faci propriile tale cercetări asupra proceselor interne implicate în iluminare, este cel mai bine să eviţi să le faci în timpul practicilor. Este mai bine să te ocupi de pilotat în timpul zborului. După ce ai aterizat, poţi să reflectezi asupra funcţionării interne a maşinăriei după pofta inimii.

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·         Pentru intrucţiuni detaliate privind respiraţia spinală, consultă cartea AYP Asane, Mudras şi Bandhas (AYP Asanas, Mudras, and Bandhas) şi AYP Plus.

Lecţia 64 – Firul extatic argintiu

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 2 ianuarie 2004

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Întrebare: Cred că am mers prea departe cu Mulabandha. Crează o senzaţie senzuală foarte plăcută, în special când este aplicată dinamic, contractând în sus şi aşa mai departe. Sigur, nu vreau să mă opresc din a o face. Am observat că, după practicile de ieri, în timp ce mă plimbam pe afară, energia cu care m-am jucat în Mulabandha a început să se ridice într-o linie foarte fină, că un fir de plăcere ce se înalţă în pelvis şi în partea de jos a măduvei spinării. Cu ochii minţii îl văd argintiu, o senzaţie arzătoare argintie, care este în acelaşi timp caldă şi rece. Este cumva Kundalini? Inima mea devine extatică în prezenţa acestei experienţe noi.

Răspuns: Da. Este o experienţă foarte bună. O piatră de hotar. Este o altă modalitate prin care Kundalini se poate manifesta în stadiile de început ale trezirii spirituale. În acest fel dă claritate nervului spinal. Ai grijă să foloseşti avantajul oferit de acestă trăsătură suplimentară în practica ta de respiraţie spinală. Curând vei descope că firul merge în sus până la punctul dintre sprâncene şi conexiunea sa cu sambhavi va deveni evidentă. Este începutul trezirii conductivităţii extatice în nervul spinal. 

Cât despre dorinţa de a angaja Mulabandha pentru o senzaţia de plăcere, nu e nimic rău în aceasta. De fapt, dacă  mişti Mulabandha ritmic, faci ceea ce se cheamă Asvini Mudra şi acesta este în regulă, atât timp cât răspunzi unei dorinţe spontane. Cine a spus că practicile spirituale nu pot fi plăcute? Este exact invers. Dacă este plăcută, este o practică corectă. Calea spre iluminare este o cale plăcută.

Spunând toate acestea, ai grijă să nu distrugi complet structura şi procedeul practicii cu reveriile tale extatice. Ţine minte: scopul tău este mult mai adânc decât nişte experienţe extatice de început. Dacă continui riguros cu practicile, aceste experienţe vor evolua continuu.

Practica spirituală poate deveni o petrecere extatică minunată de două ori pe zi şi efectele ei se vor răspândi în fiecare colţ al vieţii. Dar ai grijă să rămână o petrecere cu un plan. Continuă să practici lejer procedeele de pranayama şi meditaţie. Ţine minte că a acorda atenţie excesiv experienţelor va afecta practicile spirituale. Cât despre ce faci cu ele pe măsură ce se extind în viaţa zilnică în afara practicii depinde complet de tine. Bucură-te de ele!

Deci, distreză-te, dar fă-o în mod responsabil. Sunt mult mai multe lucruri pentru tine aici, dacă continui cu practicile avansate de yoga, fără să fii distras de experienţele pe care le ai, nu contează cât de minunate sunt.

Gurul este în tine. 

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·        Pentru intrucţiuni detaliate privind respiraţia spinală, consultă cartea AYP Respiraţia spinală pranayama (AYP Spinal Breathing Pranayama) şi AYP Plus.

Lecţia 63 – Pranayama: Curenţi reci şi calzi

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 31 decembrie 2003

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Întrebare: Cred că am început să integrez practicile de respiraţie spinală, mulabandha şi sambhavi. Respiraţia este foarte înceată, uneori oprindu-se de la sine. Am senzaţii ciudate de răcoare care re ridică de la rădăcină în timpul inspiraţiei şi senzaţii de caldură ce coboară spre rădăcină în timpul expiraţiei. Ce se întâmplă? Este un lucru bun?

Răspuns: Da, este un lucru foarte bun. Un adevărat semn că esti pe drumul spre iluminare. Energia sexuală are o notă de răcoare atunci când se ridică şi o notă de căldură atunci când coboară. Deci, ai o experienţă directă a trezirii energiei kundalini. Aceasta este una din modalităţile de a simţi trezirea lui kundalini. Poate fi simţit şi în alte feluri. Kundalini nu se trezeşte la fel pentru toată lumea. Dar aproape toată lumea va simţi într-o anumită măsură curenţi reci şi calzi mai devreme sau mai târziu.

Putem amplifica aceste senzaţii de răcoare şi căldură pentru a îmbunătăţii practica. Este ca şi cum ne-am ridica pe noi înşine, trăgând de bretelele lui kundalini. Facem aceasta folosind puterea obiectivă a respiraţiei. Deja folosim respiraţia pentru a conduce curgerea pranei în sus şi în jos în nervul spinal. Acum putem adăuga alteceva la această practică. Ridicarea şi coborârea respiraţiei implică senzaţii de răcoare şi căldură. Aceasta este o trăsătură pe care o putem folosi pentru a trece de la imaginarea nervului spinal la perceperea lui directă. Pentru aceia care nu simt răcoare şi căldură in pelvis, adăugarea acestor senzaţii la respiraţie poate ajuta în a îl percepe. Pentru aceia care au deja senzaţii de curenţi de răcoare şi căldură, poate să îmbunătăţească aceste percepţii. 

Iată cum procedăm: Strânge buzele şi trage aer în plămâni. Simţi răcoarea aerului care intră printre buze, prin gură şi trece pe căile respiratorii până la plămâni? Acum procedează invers şi expiră aerul. Simţi căldura care vine dinăuntru şi iese afară printre buze? Acum încearcă să faci acelaşi lucru cu gura închisă, aşa cum faci când practici pranayama. Răcoare şi căldură merg în sus şi în jos pe căile respiratorii, nu e aşa? Acum, permite acestei senzaţii de răcoare care vine pe căile respiratorii cu inhalaţia să insoţească atenţia când merge în sus în nervul spinal. Începi la perineu şi mergi în sus până la locul dintre sprâncene şi simţi răcoarea ridicându-se până sus. Nu uită să te îndrepţi spre faţă când ajungi în mijlocul capului.  Când expiri, permite senzaţiei de căldură care apare când aerul iese din plămâni să îţi însoţească atenţia care coboară prin nervul spinal. Continuă în acest fel în timpul când faci respiraţia spinală. Ca şi celelalte lucruri pe care le facem în timp ce practicăm pranayama, cu timpul această practică va deveni un obicei. Cu puţină răbdare, vei trece de fază stângace de început într-un timp relativ scurt. La fel ca şi cu celelalte practici pe care le-am discutat, nu începe acestă tehnică până nu te simţi relativ stabil în practicile pe care deja le faci. Nu este nici o grabă. Prea multe lucuri adăugate prea repede nu ne vor fi de ajutor. 

Dacă nu simţi răcoare şi căldură în nervul spinal, nu te îngrijora. Îi vei simţi la un moment dat, atunci când energia sexuală se va ridică mai mult. Între timp, poţi să încurajezi această experienţă folosind toate mijoacele pe care le-am prezentat. Şi vor fi şi alte mijloace de folosit. 

Cu timpul, răcoarea energiei sexuale care se ridică şi căldura care coboara se vor schimba. Vor începe să se răspândescă şi crească de la sine. Pot deveni intense, crescând într-o coloană de energii tumultoase. Acesta este kundalini care se trezeşte în noi. În timpul de pranayama, continuăm în mod simplu cu practica, fără să încercăm să forţăm o anumită senzaţie legată de energia care se mişcă în noi. La un moment dat vom realiza că nu mai controlăm în mare măsură ce se întâmplă în noi. În schimb, colaborăm cu energia dinăuntru, adaptându-ne la nevoile ei. Respiraţia spinală joacă un rol important în acest proces, pentru că echilibrează polarităţile, ceea ce e necesar pentru ca energia kundalini să îşi împlinească destinul în noi. Meditaţia cu AIEM echilibrează energiile masculine şi feminine deasemenea, aşa cum am discutat acum două lecţii.  Fără acest echilibru, lucrurile pot deveni mai impredictibile. Kundalini poate să se comporte nebuneşte dacă nu îl găseşte pe soţul ei. Chiar şi în cel mai simplu scenariu de trezire a lui kundalini vor fi unele simptome. Dacă este un dezechilibru între energiile masculine şi cele feminine din interior, simptomele pot deveni incomfortabile. Vom discuta despre simptome legate de kundalini, despre dezechilibre şi remedii în lecţiile următoare. Scopul este de a face acestă călatorie cât mai uşoară. 

Aminteşte-ţi că trăieşti o mare şi minunată aventură – o călătorie scrisă în destinul tău, spre casa Eu-lui tău divin.

Gurul este în tine. 

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·        Pentru intrucţiuni detaliate privind respiraţia spinală, consultă cartea AYP Respiraţia spinală pranayama (AYP Spinal Breathing Pranayama) şi AYP Plus.

Lecţia 62 – Durata unui ciclu de respiraţie spinală

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 31 decembrie 2003

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Întrebare: Cât de lung ar trebui să fie un ciclu de respiraţie spinală?

Răspuns: Variază de la persoană la persoană şi chiar şi de la un moment la altul pentru aceeaşi persoană. Depinde de felul în care sistemul nervos funcţionează la acel moment. Funcţionarea sa variază cu ciclurile de purificare care se petrec. Când respiraţia este înceată, puţine blocaje sunt eliminate, dar pregătirea pentru eliminarea blocajelor se petrece în timpul respiraţiei încetinite. Când blocajele sunt dislocate şi eliminate, respiraţia nu va fi atât de înceată. Instrucţiunile pentru respiraţia spinală spun să respirăm încet şi profund în mod lejer şi să nu împingem dincolo de limitele nostre normale din prezent. Aceste limite se pot schimbe de la o zi la alta şi chiar şi în timpul unei singure sedinţe de pranayama.

Ţând seama de toţi factorii menţionaţi mai sus, putem spune că un ciclu de respiraţie spinală (care include o inhalaţie şi o exhalaţie) poate varia de la 15 secunde la o jumătate de minut. Poate fi mai scurt sau mai lung decât aceste limite. Nu îţi stabili un gol pentru durata unui ciclu. Lasă-ţi corpul să hotărască ce este potrivit pentru el. Uneori poate avem nevoie de mai mult aer. Alte ori poate respiraţia noastră se va opri complet în timp ce practicăm pranayama. Este un proces natural. Continuăm şi urmărim procedeul de pranayama. 

Asemănător, s-ar putea să observi schimbări in ritmul respiraţiei în timpul meditaţiei, unde nu încerci deloc să controlezi respiraţia – numai foloseşti mantra. Corpul se va purifica singur dacă are această posibilitate. Schimbări în respiraţie indică că ceva positiv se întâmplă. Practicile avansate de yoga lucrează pentru noi. Numai continuă cu programul.

Gurul este în tine. 

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·        Pentru intrucţiuni detaliate privind respiraţia spinală, consultă cartea AYP Respiraţia spinală pranayama (AYP Spinal Breathing Pranayama) şi AYP Plus.