Lecţia 36 – A cincea dimensiune

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări:  9 decembrie 2003

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Întrebare: Când meditez, simt că parcă merg în alt loc. Este foarte plăcut şi treptat îmi schimbă felul în care văd viaţa. Unde sunt când meditez? Ce mi se adaugă?

Răspuns: Când medităm, permitem minţii în mod firesc să aducă conştienţa din tărâmul familiar al timpului şi spaţiului în tărâmul nealterat al conştienţei pure. Conştienţa nu este timp nici spaţiu. Putem spune că este dimensiunea infinită care stă la baza lumii pe care o percepem cu simţurile noastre fizice. Pe lângă faptul câ nu are limite, este un etern „acum.” Conştienţa este o altă dimensiune dincolo de timp şi spaţiu – o putem numi a cincea dimensiune. Prin meditaţie, unim treptat a cincea dimensiune a conştienţei cu cele patru dimensiuni ale spaţiului şi timpului, astfel încât cele cinci dimensiuni ajung să co-existe împreună. Sistemul nostru nervos este cultivat treptat să ne ofere experienţa tuturor celor cinci dimensiuni simultan.

Acest lucru are implicaţii profunde în viaţa nostră de zi cu zi. Înainte să începem să medităm, tot ce am făcut a fost în timp şi spaţiu. Toate acţiunile noastre, toate rezolvările de probleme, au fost limitate la patru dimensiuni. Alegerile pe care le vedeam înaintea noastră au fost întotdeuna limitate de timp şi spaţiu. Prin meditaţie, aducem o dimensiune suplimentară, conştienţa. Este o mare diferenţă. Acum vedem situaţiile în moduri în care nu puteam să le vedem înainte. Suntem în stare să influenţăm cursul vieţii în moduri în care nu puteam să o facem înainte.

Închipuie-ţi că încerci să rezolvi un puzzle pe masă. Te uiţi la el în două dimensiuni, pe suprafaţa flată a mesei. Cât ai încerca, piesele nu se potrivesc. Atunci, o prietenă vine în cameră şi îţi spune: „Încearcă aceasta.” Ea ridică două margini ale puzzle-ului şi le curbează una spre alta deasupra mesei şi piesele se potrivesc perfect. Mutând puzzle-ul în a treia dimensiune, în spaţiul de deasupra mesei, puzzle-ul a fost rezolvat uşor. Viaţa este la fel. Trăind în doar cele patru dimensiuni, cele ale spaţiului şi timpului, este adesea un puzzle fără soluţie. Încercăm tot mereu, fără să reuşim să potrivim toate piesele împreună. Când începem să medităm, adăugăm o nouă dimensiune, o nouă perspectivă. Atunci toate piesele încep să se potrivescă şi totul începe să aibă sens. 

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·        Pentru instrucţiuni detaliate privind meditaţia profundă, consultaţi cartea AYP Meditaţia Profundă (AYP Deep Meditation) şi AYP Plus.

Lecţia 35 – Puncte de reper în progresul spre iluminare

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 8 decembrie 2003

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie? )

Întrebare: Care este destinaţia finală a meditaţiei, cum vor evolua experienţele de-a lungul timpului şi cât va dura să competez călătoria?

Răspuns: Destinaţia ultimă este iluminarea. Ce este iluminarea? O stare de uniune echilibrată între cele două naturi din noi: pura conştienţă extatică şi implicarea noastră senzorială în această lume fizică. Aceasta este definiţia din yoga şi destinaţia tuturor religiilor.

Evoluţia experienţelor este o călătorie complexă şi personală, dar urmează un anumit model. Se pot distinge trei stadii:

Întâi vine răsărirea tăcerii prin meditaţia regulată. Este trăită şi ca o stare tot mai stabilă de pace, fericire şi extaz. Este trăită mai ales ca o stabilitate interioară care nu este zdruncinată de nici o experienţă exterioară. Tăcerea interioară este temelia pentru experienţe ulterioare care sunt facilitate de adăugarea altor practici avansate de yoga, care trăzesc tăcerea purei conştienţe extatice într-o o stare dinamică în sistemul nostru nervos. 

În al doilea rând apare experienţa extatică în corp şi în mediul înconjurător. Vine dintr-o trezire a forţei vitale în corp şi o rafinare treptată a experienţei senzoriale. Prin pranayama (controlul respiraţiei) şi prin alte metode, meditaţia se îmbunătăţeşte astfel încât simţurile se deschid spre interior, permiţându-ne să percepem energiile extatice care curg prin noi şi în jurul nostru. Se poate spune că tăcerea se mişcă prin noi şi aceasta creează o nouă modalitate captivantă de trăire. În timpul acestui stadiu, creşte firesc aprecierea pentru felul în care energie divină curge prin viaţă, ceea ce duce la o dorinţă crescută de a avea şi unifica experienţa senzorială tot mai profundă. Ne abandonăm acestui proces pe măsură ce avansează şi această abandonare accelerează procesul. Al doilea stadiu este ca o cădere nesfârşită într-un abis de extaz. Funcţionăm în lume cu o bucurie crescândă pe măsură ce atenţia noastră este absorbită în frunmuseţea vie mereu prezentă care se mişcă sub suprafaţa tuturor lucrurilor. Pentru noi, limitele se dizolvă.

În al treilea rând, pe măsură ce atenţia se centrează în mod firesc pe omniprezent, pe tăcerea extatică care ondulează în toate lucrurile, devenim armonie mereu prezentă. Descoperim că suntem esenţa tuturor lucrurilor. Aceasta este experienţa unităţii, uniunii, iluminării. Lumea nu dispare. Devine transparentă. Limitele apar precum voaluri, acoperind subţire esenţă vieţii, pe care ajungem să o cunoaştem ca fiind o expresie a propriei noastre naturi. Putem încă să acţionăm în lume? Da, dar motivele noastre sunt diferite decât cele pe care le-am avut înainte, când ne vedem doar separaţi. Acum acţionăm in interesul unui eu lărgit. Comportându-ne aşa, putem părea lipsiţi de un eu.  Adevărul este că întotdeauna acţionăm în propriul interes. Dar eu nostru devine universal, aşa că interesul nostru cuprinde întreaga umanitate şi tot ce este viu.

De la începutul practicilor avansate de yoga (şi poate chiar înainte), putem trăi nuanţe ale oricărui stadiu, in funcţie de dinamica procesului nostru de purificare. Putem avea elemente din toate cele trei stadiile în acelaşi timp. Cu timpul ajungem să recunoaştem experienţele semnificative ca repere pe drumul spre iluminare. Vor fi multe mai multe sub-repere prezentate pe măsură ce introducem practici avansate de yoga adiţionale. Reperele sunt folositoare să ne facă să continuăm, să ne inspire şi să ne menţină constanţi în programul zilnic de practici. Reperele nu sunt folositoare pentru a proclama: „Astăzi am ajuns aici pe drumul spre iluminare.” Într-adevăr, s-ar putea foarte bine să fim acolo, dar va fi semnificativ numai atunci când trecem dincolo şi experienţa noastră devine permanentă şi parte din viaţa noastră de zi cu zi. Când experienţă devine naturală şi normală, ea devine reală. Este viaţa aşa cum e menită să fie trăită. Reperele se vor dizolva în timpul călătoriei. Iliminarea, în cele din urmă, nu are de-a face prea mult cu reperele. Are de-a face cu a deveni acela ce noi suntem deja. 

Dacă ai face acea călătorie spre California aşa cum am discutat deja, o dată ce ajungi acolo îţi vei petrece timpul minunându-te cum ai ajuns acolo? Probabil că nu. Mult mai bine e să te bucuri de frumuseţea Californiei aşa cum este în prezent. Cu toate acestea, este folositor să recapitulăm detaliile acestei călătorii îndelungate pentru beneficiul altora. Până la urmă, toată lumea emană din aceeaşi conştienţă divină, aşa că este normal să avem grijă ca toată lumea să aibe o călătorie sigură şi rapidă.

Isus a spus: „Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea.” (Luca, 6:31). Adevărul este că toţi ceilalţi sunt tu. Aşa că acesta nu este numai un bun sfat moral, este un bun sfat practic. Din punct de vedere al experienţei noastre, ajungem să aflăm că ceilalţi sunt propriul nostru eu pe măsură ce uşile noastre interioare se deschid spre tărâmurile divine din noi. 

 Cât timp durează acestă călătorie? Depinde în cea mai mare măsură de noi – de acţiunile noastre trecute care au produs blocajele situate adânc în sistemul nostru nervos şi de ceea ce facem de acum încolo. Nu putem schimba trecutul. Dar putem face mult în prezent să schimbăm viitorul. Nimeni nu poate face aceasta în afară de noi. Dacă începem practici avansate de yoga cu sincer devotament, va apărea o nouă direcţie în viaţa noastră. O dată ce ne încredinţăm ferm acestei căi, este numai o chestiune de timp. Apoi vedem că nu este vorba atât de mult despre destinaţia finală. Este vorba despre a trăi tot mai fericit în prezent cu fiecare zi, cu fiecare lună şi cu fiecare an. Aceasta este o cale extatică, o cale de plăcere, pe măsură ce ne deschidem spre interior. Porneşte pe acestă cale şi începe astăzi să te bucuri de ea. Vei ajunge la sfârşit, încetul cu încetul.

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·        Pentru instrucţiuni detaliate privind meditaţia profundă, consultaţi cartea AYP Meditaţia Profundă (AYP Deep Meditation) şi AYP Plus.

·        Pentru o discuţie detaliată privind repere pe drumul spre iluminare, consultă cartea AYP Cele opt membre ale yogăi (AYP Eight Limbs of Yoga).

Lecţia 34 – Meditaţia şi problemele mondiale

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 8 decembrie 2003

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Întrebare: Desigur sunt probleme mai importante la care trebuie să ne gândim decât AIEM (I AM). Ce facem cu problemele mondiale urgente cum sunt: terorismul şi războiul, sărăcia, foametea? Nu înţeleg. Eşti sigur că meditaţia nu este o formă de a fugi de realitate?

Răspuns: Aminteşte-ţi că meditaţia nu înseamnă să ne gândim la AIEM la întâmplare. Aşa cum am discutat deja în detaliu, meditaţia este o metodă precisă care ne aduce la cel mai adânc nivel de pace şi fericire din noi şi care scoate la iveală aceste calităţi în viaţa noastră de zi cu zi. Meditaţia nu este o formă de a evada relitatea. Este mai curând o pregătire pentru realitate. Poţi spune şi că meditaţia dezvăluie realitatea, pentru că ceea ce noi considerăm că este realitatea este aproape în întregime rezultatul percepţiei noastre. Mai precis, vedem paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol?

Dacă vedem paharul pe jumătate plin, avem speranţă. Avem energie abundentă să facem bine, chiar şi în cele mai dificile situaţii. Vedem modalităţi ca lucrurile să se îmbunătăţească şi acţionăm în această direcţie. Dacă vedem paharul pe jumătate gol, e puţină speranţă, puţină energie să acţionăm spre mai bine. Suferim şi suntem o povară pentru cei din jurul nostru. Devenim parte din problemă, în loc să fim parte din soluţie. Deci, dacă descoperi că meditaţia este o sursă de pace, de fericire interioară, de optimism şi tărie în viaţa ta, atunci aceasta este o formula de a îmbunătăţi situaţia ta şi lumea în general. 

Rezultatele meditaţiei sunt molipsitoare. Când medităm, ceilalţi sunt influenţaţi nu numai de faptele noastre inspirate, dar şi de radiaţia invizibilă a conştienţei extatice pure care emană din noi. Putem induce pace şi optimism în ceilalţi dacă ne deschidem spre infinitul interior.

Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii.” (Matei, 5:14).

Dacă millioane de oameni ar face meditaţie în fiecare zi, lumea ar fi iluminată. Fiecare dintre noi putem să ne aducem contribuţia scoţând la iveală lumina divină din noi. Nu este o fugă de realitate. Este o responsabilitate. A deveni mai mult nu este ceva care ne priveşte numai pe noi. Priveşte pe toată lumea de pe pământ.

Aşa că meditează în fiecare zi şi pe urmă mergi şi fă munca pe care o simţi în inima ta că este cea mai importantă. Fie ca paharul tău să se reverse pentru beneficiul tuturor. 

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·        Pentru instrucţiuni detaliate privind meditaţia profundă, consultaţi cartea AYP Meditaţia Profundă (AYP Deep Meditation) şi AYP Plus.

Lecţia 33 – O nouă modalitate de a sta aşezat în meditaţie

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 5 decembrie 2003

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Întrebare:  Am mers la un curs de yoga şi instructorul spunea că pentru a medita trebuie întotdeauna să stăm aşezaţi pe un covor sau pe o pernă, cu spatele perfect vertical, fără nici un suport. Am încercat această poziţie şi este destul de incomfortabilă. Este necesar să stăm aşezaţi aşa pentru o meditaţie reuşită?

Răspuns: Într-un cuvânt: nu. Meditaţia merge la fel de bine stând aşezat pe o suprafaţă moale cu suport pentru spate. Un fotoliu este bun. Stând aşezat pe pat cu câteva perne la spate este şi mai bine, pentru motive care vor deveni clare în curând. Nu medita într-o poziţie înclinată pentru că s-ar putea să te facă să adormi mai curând decât să meditezi. Ideea este să stau aşezat comfortabil, cu spatele drept. Nu vrem nici un discomfort inutil în corp, care să interfereze cu practica simplă de meditaţie. Dacă îţi este uşor să stai aşezat pe o suprafaţă tare, fără suport pentru spate, timp de douăzeci de iminute sau mai mult, atunci poţi face meditaţie aşa. Dar această poziţie, pe lângă faptul ca nu este confortabilă petru mulţi, nu este nicidecum obligatorie. Comfort redus este sinonim cu distracţie inutilă în timpul meditaţiei. Aşa că stai într-o poziţie comfortabilă.

Acestea fiind spuse, trebuie să adaug altceva. Odată ce eşti stabil în meditaţia zilnică şi simţi că eşti gata pentru pasul următor în practica ta de yoga, este o idee bună să încrucişezi picioarele când te aşezi să meditezi. Aici este punctul unde patul devine folositor. Dacă poţi să aduci un picior astfel încât talpa să se lipească de partea interioară a pulpei cu călcâiul aproape de perineu, aşa e şi mai bine. Nu are importanţă care dintre picioare este aşezat lângă perineu mai întâi. Este alegerea ta. Cu timpul, vei putea să schimbi picioarele, astfel încât oricare dintre ele poate fi în interior când stai cu picioarele încrucişate în timpul meditaţiei. Comfortul va fi factorul care va determina care picior este îndoit mai întăi.

Dacă acestă poziţie este nouă pentru tine, poate să pară dificilă. Pentru cei mai mulţi dintre noi, va cere ceva practică să ne obişnuim cu ea, dar nu trebuie să ne forţăm să stăm aşa. Vom aborda această poziţie încetul cu încetul. Avem motive importante pe termen lung să ne ocupăm de această poziţie acum, aşa că acordă-i atenţia necesară atât timp cât nu interferează cu meditaţia zilnică. 

La primele încercări, poate nu vei reuşi să aduci piciorul îndoit lângă pulpă. Poate vei descoperi că genunchii stau ridicaţi şi nu vor să se aşeze pe pat. Fă ce poţi să stai cu picioarele încrucişate, fără să te forţezi, folosind perne pentru a-ţi sprijini genunchii dacă este nevoie, astfel încât să fii cât mai comfortabil în timpul meditaţiei. Nu te chinui şi nu face din meditaţia o tortură, forţându-te să stai aşezat într-o poziţie incomodă. Scopul pe termen lung este să obişnuim picioarele să poată sta încrucişate. Pentru unii se va întâmpla imediat. Pentru alţii, va cere săptămâni sau luni de practică lejeră, treptată. Acesta este direcţia în care vrem să mergem în mod gradat. Roma nu a fost clădită într-o zi. 

Pe măsură ce devii familiar cu fiziologia picioarelor tale, vei descoperi că genunchii pot să se lase în jos pe pat mai uşor atunci când tălpile sunt întoarse un pic în sus. Degetele piciorului din interior pot să fie aduse sub pulpă, cu călcâiul lângă perineu, în timp ce degetele piciorului din afară pot fi puse sub gambă. Suprafaţa moale a patului este foarte bună  pentru a sta în această poziţie, pentru că tălpile picioarelor pot fi întorse cu uşurinţă în sus, în timp ce labele picioarelor se poate adânci un pic în saltea.    Dacă atunci când întorci tălpile în sus genunchii tot nu ajung să stea jos pe pat, poţi folosi perne să îi sprijini. Dar dacă întorci tălpile în sus, genunchii trebuie să coboare, ca atunci când îngenunchiezi pe pat cu genunchii îndepărtaţi. Foloseşte suport pentru spate când meditezi stând în acestă postură. Vei descoperi că după săptămâni sau luni de practică treptată, fără să forţezi, acestă postură va deveni comfortabilă pentru meditaţie. Dacă picioarele devin incomfortabile în timpul meditaţiei, este acceptabil să extinzi un picior pe pat sau amândouă şi să continui meditaţia. Sau poţi schimbi piciorul care este în interior, alternând între cele două picioare din când în când, şi poţi continua aşa meditaţia. Fă ce poţi să fii comfortabil în timpul meditaţiei şi în acelaşi timp favorizează lejer poziţia cu picioarele încrucişate. Suport la spate este recomandat tuturor, cu excepţia celor mai viguroşi. Mâinile pot fi aşezate în poală, pe pulpe, pe genunchi sau unde este mai comfortabil pentru noi. Cu timpul, poziţia cu picioarele încrucişate va deveni o a doua natură şi vei putea să meditezi aşa cu uşurinţă, fără nici măcar să îţi dai seama de poziţia în care stai.

Aşezat cu picioarele încrucişate şi cu spatele sprijinit

Dacă este vreo problemă fizică sau orice alt factor care fac postura cu picioarele încrucişate imposibilă pentru bine, este în regulă. Poţi să meditezi şi să beneficiezi de toate avantajele şi în această situaţie. Nimic nu e pierdut. Pe măsură ce adăugăm noi practici avansate de yoga, există metode să compensăm pentru o poziţie în care nu încrucişăm picioarele. Picioarele încrucişate sunt preferabile, dar nu sunt obligatorii. 

Evident, când ne aflăm în situaţii în care medităm în avioane, la seviciu, în săli de aşteptare etc., vom sta aşezaţi normal pe scaun, fără nici o poziţie specială pentru picioare.  Dar când medităm  acasă, preferăm întotdeauna o poziţie lejeră cu picioarele încrucişate aşa cum am descris. Este o poziţie pregătitoare care va constitui o fundaţie pentru un stagiu dramatic al  transformării noastre spirituale prin practici avansate de yoga.

Această lecţie este o pregătire pentru o postură importantă numită “siddhasana”, care va fi introdusă mai târziu.

Gurul este în tine.


Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·        Consultaţi lecţiile complete, cu comentariile şi adăugările autorului, publicate în două volume sub titlul  Practici avansate de yoga: Lecţii simple pentru o viaţă extatică (AYP Easy Lessons for Extatic Living). Consultaţi AYP Plus pentru lecţii extinse şi interactive pe internet, cărţile AYP, versiunile audio şi multe alte surse.

·        Pentru instrucţiuni detaliate privind meditaţia profundă, consultaţi cartea AYP Meditaţia Profundă (AYP Deep Meditation) şi AYP Plus.

·        Pentru o discuţie detaliată privind dieta în yoga, consultă cartea AYP Dietă, Shatkarmas şi Amaroli (AYP Diet, Shatkarmas, and Amaroli).