Lecţia 71 – Practica de posturi de yoga – O minunată industrie de bilioane de dolari

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Puteţi vedea aici ilustraţii ale celor 14 asane din Setul introductor de asane pe care îl propunem

Autor: Yogani

Data primei publicări: 7 ianuarie 2004

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Un bilion de dolari este numai o estimare. Poate e mai mult. Poate e mai puţin. Nimeni nu poate nega că învăţarea posturilor (asanas) de yoga este o uriaşă afacere internaţională. E un lucru bun.

Ceea ce este esenţial este că yoga e acum accesibilă publicului larg şi e foarte populară. Multe lucruri bune vin de aici. Nu contează ce formă de yoga a devenit mai întâi cunoscută. Toate ramurile de yoga sunt interconectate.  Dacă faci asane, în cele din urmă vei fi atras de pranayama şi meditaţie.Dacă meditezi, vei fi atras de asane în cele din urmă. Aşa se petrec lucrurile. Sistemul nostru nervos recunoaşte un lucru bun când îl întâlneşte. Trezeşte-ţi sistemul nervos un pic şi va cere mai mult. Toate ramurile yogăi sunt în cele din urmă expresia firească a felului în care sistemul nostru nervos se deschide spre trăirea divină. Cu adevărat, sistemul nostru nervos determină ce practici facem şi nu invers. Descoperim aceste practici atunci când avem nevoie de ele. Este uimitor felul în care se întâmplă aceasta. Este puterea lui bhakti – puterea devotamentului. Cu timpul, toate practicile vor lucra în aceeaşi direcţie, în mod automat. Noi numai trebuie să le îmboldim puţin din când în când. Un pic de bhakti este destul să ne pună în mişcare. Vedeţi cât de simplu este?

Nu este nici o surpriză că asanele de yoga sunt atât de populare. Trăim într-o lume unde experienţa umană se bazează pe elementul fizic. Nu suntem încă la momentul în care simţurile noastre fizice îndreptate spre interior şi trăirile interioare devin tot atât de reale (sau mai reale) ca şi lumea exterioară. Deci, în acestă situaţie, vom căuta mereu o soluţie fizică. Asanele din yoga încep să ne conducă de la dimensiunea fizică spre trăiri mai subtile ale energiei divine în sistemul nostru nervos. Acesta este motivul pentru care asanele sunt atât de relaxante. De aici vine atracţia lor. Posturile yoga sunt excelente în pregătirea corpului şi minţii pentru pranayama şi meditaţie. Vom apela la această funcţie în practicile avansate de yoga, folosind asanele în programul de yoga pentru a ne pregăti pentru pranayama şi meditaţie.

Există excepţii de la modul „relaxat” al asanelor. Ȋn zilele noastre, poţi să mergi la „power yoga” (yoga intensă) sau yoga aerobică pentru a face un intens exerciţiu fizic. Este firesc. Dar aceasta nu înseamnă că exerciţiul intens este bine de făcut înainte de a medita. Este de preferat cealaltă ordine: întâi medităm, apoi facem intens exerciţiu fizic. Ȋnainte de meditaţie, preferăm mai puţină mai curând decât mai multă activitate în sistemul nostru nervos.

Tradiţional, asanele sunt folosite pentru a calma sistemul nervos. Dar ele fac mult mai mult decât aceasta. Ele sunt concepute pentru a facilita circulaţia pranei prin corp, în special în sushumna, în nervul spinal. Deci, acum vă daţi seama că acest lucru face ca asanele să fie o pregătire excelentă pentru pranayama – pentru respiraţia spinală.

Asanele sunt o parte dintr-un sistem de yoga mai larg numit „hatha yoga”. Asanele fac parte şi din alte sisteme de yoga. Nimeni nu are un monopol exclusiv asupra asanelor. Hatha yoga descrie unele practici care se ocupă direct de dirijarea pranei într-un mod specific în corp. Hatha Yoga Pradipika este un tratat indian clasic de yoga care se ocupă de acest tip de practici. Alte sisteme le menţionează de asemenea. De exemple, ele apar în kundalini yoga şi tantra yoga.

Până la urmă, totul se reduce la ceea ce am discutat în lecţia anterioară – unirea energiilor feminine şi masculine în sistemul nostru nervos, unirea lui Shiva cu Shakti. Hatha yoga înseamnă „unirea soarelui şi a lunii”, a energiilor masculine şi feminine. Vom întâlni această temă în fiecare tradiţie, pentru că este o caracteristică esenţială a sistemului nervos uman. Ȋn Tao se numeşte yin and yang.

Ȋn creştinism îl numim Sfântul Duh şi Dumnezeu Tatăl. Patriarhia creştină a încercat să-l facă pe Sfântul Duh androgen, dar nu are importanţă ce se spune. Nu o schimbă pe cea care este în noi.

Asanele şi practicile mai avansate de hatha yoga se suprapun într-o anumită măsură. Unele dintre aceste practici mai avansate de yoga continuă să fie numite „asane”, în timp ce altele sunt numite „mudras” sau „bandhas”. Oricum sunt numite, rolul lor este să faciliteze mişcarea pranei şi a purei conştienţe extatice înăuntrul nostru. Am discutat deja câteva dintre aceste metode – mulabandha şi sambhavi mudra. Curând ne vom ocupa de încă câteva dintre aceste metode.

Dar mai întâi să discutăm ceva mai mult despre asane. Dacă locuieşti într-un oraş sau aproape de un oraş, probabil că există un studio de yoga în apropiere. Dacă încă nu ai făcut acest lucru, mergi la o clasă de yoga. Aceasta îţi va oferi o rutină de bază pe care poţi să o practici acasă dacă vrei. Cinci sau zece minute de asane făcute încet înainte pe pranayama şi meditaţie sunt un excelent mod de a începe practica zilnică. Dacă nu îţi vine să faci asane sau dacă nu ai timp, este în regulă. Revede lecţia despre „cum să găsim timp” (lecţia 18) şi „cum să organizăm timpul” (lecţia 50), care discută felul în care să menţinem o practică zilnică de meditaţie şi pranayama. Aceleaşi metode de organizare a timpului se aplică şi atunci când adăugăm un program de asane la practica zilnică. Dacă timpul este scurt, asanele sunt cele mai puţin importante. Dacă ai timp numai pentru un lucru, cea mai bună alegere este să faci meditaţia. Dacă ai timp numai pentru două lucruri, fă pranayama şi meditaţia. Dacă ai timp pentru trei lucruri, fă asane, pranayama şi apoi meditaţia. Procedează în acest fel. Aceasta nu înseamnă că o practică este mai bună decât alta. Poate eşti înclinat să practici asane şi să laşi deoparte pranayama şi meditaţia. Este în regulă. Poate chiar ai nevoie de acest lucru dacă ai unele simptome de dezechilibru cu energia kundalini. Asanele pot ajuta să calmeze curenţii interiori. Dar dacă nu ai un impuls puternic pentru aşa ceva, atunci cel mai bine este să faci meditaţie dacă ai timp numai pentru un singur lucru. Meditaţia este practica cea mai profundă. Ne pune în contact direct cu pura conştienţă extatică.

Dacă nu ştii nimic despre asane şi locuieşti Intr-un loc sălbatic, poţi să înveţi, dacă vrei, asanele din yoga, folosind cărţi şi videori – sunt multe surse bune. Oricare sursă va fi bună pentru aceasta (De asemenea, uită-te la lecţia de mai jos pentru un set introductor de asane). Ceea ce ne interesează aici sunt exerciţii simple de aplecare şi de întindere, înainte de a face pranayama şi meditaţia. Ce faci depinde de tine. Dacă vrei să faci mai mult de cinci sau zece minute de asane, este în regulă. Unii oameni îndrăgesc să facă asane de yoga. Poate deveni un scop în sine pentru unii. Nu este o problemă. Orice practici alegi să faci, ai grijă să îţi concepi o rutină stabilă, zilnică pe care poţi să o susţii fără să forţezi sau să simţi discomfort. Dacă te simţi bine după practici, pentru restul zilei şi al nopţii, te afli la un nivel de practică adecvat. Ȋn acest caz, te afli în cea mai bună poziţie să adaugi ale practici avansate de yoga la un moment dat.

Ȋn lecţiile care urmează, vom considera alte câteva practici avansate de yoga care intensifică stimularea circuitului de prana în corp.

Gurul este în tine.

 Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

         Consultaţi cartea AYP Asane, Mudras şi Bandhas (AYP Asanas, Mudras, and Bandhas) şi AYP Plus pentru un set introductor de asane, cu ilustraţii şi explicaţii.

Note suplimentare: De când acestă lecţie a fost scrisă şi chiar şi înainte, mulţi ne-au comtactat să întrebe ce asane să practice. Unii chiar au întrebat despre detalii precise privind felul în care trebuie făcute asanele, unde să îşi concentreze atenţia în timp ce le fac, etc. Cum existe mii de instructori de hatha yoga în lume şi câteva duzine de sisteme de yoga, posibilităţile sunt practic nelimitate.

Și totuşi ceva putem contribui la această discuţie. Deja ştim din lecţia de mai sus ca în Practicile Avansate de Yoga considerăm asanele ca o încălzire înainte de practicile aşezate de respiraţie spinală, meditaţie şi aşa mai departe. Deci, asanele nu sunt în centrul atenţiei aici. La urma urmei, asanele sunt numai o parte în sistemul lui Patanjali de opt ramuri ale yogăi sau, altfel spus, sunt numai o optime din totalul practicilor de yoga. Ne vom ocupa mai mult de cele opt ramuri n alte lecţii viitoare.

Destul de mulţi ne-au scris întrebând cum să înceapă să facă asane. Adică, cum să pornească cu câteva posturi de bază. Putem să oferim unele sfaturi, cel puţin până ajung la o clasă de yoga. Vom numi această secţiune „Set introductor de asane”. Putem face cel puţin aceste posturi. Vor fi foarte simple.

Mai întâi vom descrie o rutină simplă, care poate fi efectuată în zece minute chiar înainte de a face pranayama şi meditaţia. Ilustraţii ale acestei rutine sunt incluse. Vom oferi de asemenea o rutină abreviată de asane ce poate fi făcute în câteva minute, pentru cei care au puţin timp la dispoziţie, pornind de la ideea că atunci când timpul este limitat este preferabil să petrecem cea mai mare parte din practica noastră făcând meditaţie şi pranayama.

Set introductor de asane

Vom considera acum cam o duzină de asane de baza, ce pot fi practicate pe podea. Dacă ai o saltea de yoga e grozav, dar dacă nu ai una nu e nevoie să te grăbeşti să o cumperi. Un covor moale acoperit cu un prosop sau o păturică este suficient pentru această rutină. Ai grijă să porţi haine comfortabile pentru meditaţie înainte să începi.

Este important să nu te forţezi atunci când practici aceste posturi. Dacă postura cere să atingi degetele de la picioare, dar tu poţi să atingi numai gambele, opreşte-te acolo. Aceasta este postura potrivită pentru tine. Nu te forţa niciodată într-o postură. De fapt, acestă regulă se aplică la tot ce face parte din Practicile Avansate de Yoga. Este esenţa auto-reglării şi a întregului progres în yoga. Aceasta este rutina pe care o propunem:

1. Ȋncălzire: Centrarea pe inimă – Aşează-te pe podea, cu picioarele încrucişate. Masează uşor capul cu amândouă mâinile, masând până ajungi cu mâinile în zona inimii – întâi în jos pe faţă şi pe gât până la inimă, apoi masezi pielea capului, ceafa şi adu miini spre piept, până la inimă. Aceste două mişcări pot fi făcute  în cam 15 secunde. Nu te grăbi, dar nici nu te mişca prea încet. Apoi fă acelaşi lucru cu braţul drept, masând uşor de la vârful degetelor cu mâna dreaptă, în sus, până în regiunea inimii – întâi de la spatele mâinii de-a lungul braţului până la umăr şi apoi în jos spre inima, pe urmă de-a lungul interiorului braţului până la subsuoară şi apoi la inimă. Braţul stâng este masat în acest fel cu mâna dreaptă. Apoi, masează la fel braţul dreapt folosind mâna stângă. Pe urmă masează amândouă picioarele, pe rând, pornind de la degete şi întreptându-te spre inimă – doar un uşor masaj cu amândouă mâinile de-a lungul fiecărui picior, apoi în sus, masând abdomenul, plexul solar, până în zona inimii. Ȋn sfârşit, folosind amândouă mâinile, masează fesele, apoi masează în sus pe spate şi apoi spre piept, până în regiunea inimii. Toate aceste mişcări implicate în centrarea pe inimă pot fi făcute cam într-un minut. Dacă te întrebi unde să îţi îndrepţi atenţia în timpul acestui exerciţiu, poţi să te relaxezi şi să urmăreşti mişcările mâinilor, care masează energia ta spre inimă. Respiră relaxat în timpul masajului. De fapt, procedăm la fel cu atenţia şi respiraţia în toate aceste posturi de bază, urmărind uşor şi relaxat ceea ce facem fizic, cu excepţia cazului în care se dau alte instrucţiuni.
2. Rostogolirea cu genunchii la piept - Ȋntins pe spate, adu genunchii la piept şi pune-ţi mâinile sub genunchi. Sau, dacă poţi, prinde-ţi mâinile peste fluierul picioarelor, sub genunchi. Lasă-ţi genunchii să vină spre piept. Apoi, rostogoleşte-te dintr-o parte în alta, spre dreapta şi apoi spre stânga, cam de cinci ori pe fiecare parte, lăsând capul să se întoarcă şi el de pe o parte pe alta cu trunchiul. Rostogoleşte-te pe fiecare parte până la punctul care e comfortabil pentru tine.
3. Aşezat în genunchi (Vajrasana) – Stai în genunchi cu picioarele aproape atingându-se. Pune degetele mari de la picioare unul peste altul la spatele tău, apoi aşează-te pe călcâie, având grijă să ţii spatele drept. Lasă mâinile să se odihnească pe coapse sau în poală. Stai în felul acesta pentru 10 secunde (Poţi să numeri în minte secundele, până începi să fii familiar cu durata de 10 secunde recomandată pentru fiecare dintre aceste posturi.) Apoi te poţi ridica pe genunchi pentru câteva secunde, ca pe urmă să te aşezi din nou pe călcâie pentru încă 10 secunde. Ridică-te din nou şi apoi relaxează-te. Aşează-te pe podea, cu picioarele întinse.
4. Aşezat, capul la genunchi (Janushirshasana şi Paschimottanasana) – Aşezat pe podea, lasă piciorul stâng întins şi adu călcâiul drept spre perineu. Lasă genunchiul drept relaxat pe podea. Dacă genunchiul şi coapsa dreaptă sunt comfortabile în această poziţie, adu călcâiul drept să atingă perineul. Dacă călcâiul drept nu ajunge comfortabil până la perineu, adu-l numai până acolo unde este comfortabil, în interiorul pulpei sau al gambei stângi. Apoi apleacă-te înainte, întinzând mâinile spre piciorul stâng. Dacă ajungi, apucă degetul mare de la piciorul stâng cu amândouă mâinile. Dacă nu ajungi până la degetul mare, lasă mâinile să se odihnească pe piciorul stâng, cât de departe poţi fără să te forţezi, în mod lejer. Lasă trunchiul şi capul să se aplece spre piciorul stâng, atât cât poţi, în mod comfortabil. Dacă eşti flexibil, poate capul se va odihni pe genunchiul stâng. Dacă nu ajunge până acolo, opreşte-te la limita pe care o dictează comfortul tău atunci când te apleci în faţă. Menţine această postura pentru aproximativ 10 secunde. Pe urmă repetă întregul exerciţiu cu piciorul drept întins şi călcâiul stâng adus spre perineu. Din nou menţine postura pentru 10 secunde. La sfârşit, fă acest exerciţiu cu amândouă picioarele întinse în faţă. De data aceasta, apucă degetul mare de la piciorul stâng cu mâna stângă şi degetul mare de la piciorul drept cu mâna dreaptă. Sau, dacă nu ajungi până la degetele mari, lasă mâinile să se odihnească pe picioare, cât de departe pot să ajungă în mod lejer. La fel ca şi în celelalte poziţii cu capul la genunchi, lasă trunchiul şi capul să vină spre genunchi, la limita comfortabilă determinată de flexibilitatea ta şi menţine poziţia pentru 10 secunde. Apoi relaxează-te. O versiune mai avansată a posturii cu capul la genunchi cere să stăm aşezaţi pe călcâi, punând mai multă presiune pe perineu şi ţinându-ne respiraţia cu plămânii plini de aer (kumbhaka) în timp ce menţinem postura. Inspiraţia şi expiraţia sunt efectuate în stilul respiraţiei spinale, aplicând sambhavi, mulabandha şi contracţia abdominală (uddiyana bandha, făcută cu plămânii plini de aer în acest caz) în timpul posturii. Versiunea avansată a acestei posturi este numită „Maha Mudra” (Marele Gest).
5. Lumânarea (statul pe umeri) (Viparita Karani sau Sarvangasana) – Stai întins pe spate cu mâinile pe podea. Adu genunchii la piept şi ridică picioarele şi fesele în aer, în timp ce aduci mâinile să sprijine spatele acum în aer. Continuă să ridici şi să îndrepţi picioarele şi spatele în sus. Caută să menţii echilibrul în această postură, în mod comfortabil, pentru 10 secunde. Nu trebuie să ai picioarele perfect verticale. Ideea este să menţii o inversiune a corpului. Acesta este scopul principal al acestei posturi. Ȋnainte să laşi picioarele şi spatele pe podea, fă urmatoarea postură.
6. Plugul (Halasana) – Din statul pe umeri, lasă picioarele şi trunchiul să coboare spre podea, deasupra capului. Dacă e nevoie, continuă să suporţi spatele cu mâinile, având coatele pe podea. Dacă poţi, ţine picioarele întinse şi lasă degetele să ajungă pe podea; în acest caz, mâinile sunt lăsate pe podea, la spatele tău. Menţine această postură pentru 10 secunde. Dacă picioarele şi spatele nu vin spre podea suficient ca degetele de la picioare să atingă podeaua, atunci opreşte-te la limita comfortului tău. Dacă eşti în această situaţie, poţi îndoi genunchii pentru a fi mai comfortabil, ca şi cum te-ai face ghem în timp ce te sprijini pe umeri, cu mâinile susţinând spatele la fel ca în statul pe umeri. Dacă eşti în acestă poziţie ghemuită, menţine-o pentru 10 secunde. Deci, menţine versiunea ta de plug pentru 10 secunde, apoi revin-o încet cu spatele pe podea, cu mâinile pe lângă corp.
7. Sigiliul yogăi sau semnul yogăi (Yoga Mudra) – Stai aşezat pe podea cu picioarele încrucişate. Adu mâinile la spate, lăsând umerii relaxaţi, şi împleteşte degetele. Apleacă-te în faţă cu capul şi trunchiul, până la limita comfortului tău. Dacă eşti flexibil, capul va atinge podeaua. Menţine această postură, la limita comfortului tău, pentru 10 secunde, apoi ridică-te.
8. Cobra (Bhujangasana) – Stai întins pe stomac, cu faţa în jos pe podea. Pune mâinile sub umeri, cu palmele pe podea. Ȋmpinge şi, folosind muşchii spatelui, ridică capul şi umerii, fără să pui prea multă greutate pe braţe. Stomacul rămâne pe podea. Spatele este arcuit. Menţine această postură pentru 10 secunde, apoi vino încet spre podea.
9. Lăcusta (Shalabhasana) – Stai întins pe stomac, cu faţa în jos. Pune mâini cu palmele în sus sub pelvis. Ține picioarele întinse şi ridică genunchii de pe podea, folosind muşchii spatelui. Menţine această postură pentru 10 secunde, apoi adu picioarele încet în jos.
10. Răsucirea spinală (Ardha Matsyendrasana) – Stai aşezat, cu picioarele întinse. Pune talpa piciorului stâng pe podea, chiar lângă genunchiul drept. Genunchiul stâng va fi ridicat, chiar în faţa ta. Ȋntinde braţul drept pe partea stângă a genunchiului stâng şi presează cotul drept în genunchiul stâng pentru a răsuci trunchiul spre stânga. Ȋntinde braţul stâng spre spate, răsucind şi mai mult trunchiul spre stânga şi pune apoi mâna stângă pe podea, cât de departe poţi în acestă poziţie. Ȋntoarce capul spre stânga şi uită-te peste umăr, spre stânga, cât de departe poţi. Menţine această poziţie pentru 10 secunde. Nu te forţa ca să te răsuceşti. Răsuceşte-te numai atât cât eşti comfortabil. Apoi repetă poziţia pe partea dreaptă, menţinând-o pentru 10 secunde. După aceea, relaxează-te.
11. Contracţia abdominală (Uddiyana Bandha şi Nauli) – Stai în picioare, cu picioarele îndepărtate la distanţa umerilor, cu genunchii îndoiţi. Sprijină-te cu mâinile pe genunchi. Inspiră adânc, apoi expiră cât mai mult din aerul din plămâni. Ține-ţi respiraţia şi suge stomacul înăuntru şi în sus, folosind diafragma. Menţine acestă contracţie pentru cam 5 secunde, apoi relaxează stomacul, dar încă nu inspira. Suge stomacul din nou, spre şira spinării şi în sus, pentru încă 5 secunde. Apoi, pentru încă 5 secunde. Apoi relaxează-te şi inspiră adând. Această postură se numeşte uddiyana bandha. Este postura de la care poţi învăţa să faci nauli, care este descrisă în lecţia 129.
12. Arcuirea spatelui (Urdhvasana) – Stând cu picioarele uşor îndepărtate, întinde braţele în sus şi apoi spre spate, atât cât poţi să mergi în mod comfortabil. Arcuieşte spatele când faci acest lucru, având grijă să nu cazi pe spate. Menţine postura aceasta pentru 10 secunde. Apoi îndreaptă-te şi relaxează-te.
13. Stând în picioare – mâna la degetul mare de la picior  sau Stând în picioare – aplecarea în faţă (Padahastasana) – Stai în picioare, cu picioarele un pic îndepărtate. Apleacă-te în faţă, aducând mâinile spre podea şi având grijă să ţii picioarele drepte. Atinge sau apucă degetele mari de la picioare dacă poţi, fără să te forţezi. Dacă eşti flexibil, poţi să pui palmele pe podea. Ȋn această poziţie, capul vine aproape de genunchi şi poate chiar atinge genunchii. Dacă nu poţi să faci aşa ceva, este în regulă. Lasă mâinile şi capul să atârne în jos, spre podea, până la limita care îţi este comfortabilă.  Menţine această poziţie pentru 10 secunde
14. Postura mortului (Shavasana) – Stai întins pe podea, cu mâinile şi picioarele uşor îndepărtate şi relaxează-te. Lasă-ţi mintea să se relaxeze complet. Stai în această postură pentru cam un minut. Poţi să stai mai mult dacă vrei. Apoi eşti pregătit să te aşezi pentru pranayama şi meditaţie.

Toate aceste posturi pot fi făcute cam în 10 minute. Dacă te grăbeşti, poţi să le faci mai repede, dar nu este recomandat.

Acestea sunt asane de bază şi majoritatea pot fi făcute în versiuni mai avansate. Nauli, o versiune avansată pentru Uddiyana Bandha, este menţionată aici pentru că va fi discutată într-o lecţie care urmează (Lecţia 129). Maha Mudra este prezentată aici pentru aceia care vor să incorporeze principiile şi practicile de presiune la perineu (siddhasana), respiraţia spinală, reţinerea respiraţiei (kumbhaka), sambhavi, mulabhanda şi ridicarea abdominală (uddiyana) într-o singură postură. Maha Mudra este postura care combină toate aceste elemente, ceea ce este o modalitate excelentă de a deschide sushumna înainte de pranayama şi meditaţie. Există multe alte posturi care nu sunt menţionate aici. Acesta este un program de bază – o rutină introductoare. Este suficientă pentru a pregăti sistemul nervos pentru practicile de respiraţie şi meditaţie.

Scurt program de bază de asane

Pentru aceia care au puţin timp la dispoziţie, propunem o modalitate de a se întinde înainte de a se aşeza pentru pranayama şi meditaţie. Ideea este să includem răsuciri, ridicări abdominale, arcuiri ale spatelui, aplecări în faţă şi inversiuni. Acestea sunt elementele esenţiale care stau la baza celor mai multe asane. Luate împreună, întind şi masează nervul spinal, pregătindu-l pentru respiraţia spinală şi meditaţia profundă. Ȋn acest scop, oferim următorul program scurt de asane care poate fi efectuat în câteva minute.

1. Răsucire spinală stând în picioare – Stai în picioare, cu picioarele îndepărtate. Ȋntinde braţele spre stânga şi spre spate, cât de departe poţi. Lasă capul şi toracele să se răsucească în aceeaşi direcţie, cât poţi de mult, fără discomfort. Menţine acestă poziţie pentru cam 10 secunde. Relaxează-te, apoi repetă exerciţiiul în cealalată direcţie.
2. Ridicarea abdominală (Uddiyana sau Nauli) – Stănd cu picioarele îndepărtate, procedează aşa cum am explicat mai sus (în programul de asane).
3. Arcuirea spatelui – Stând cu picioarele uşor îndepărtate, procedează aşa cum am explicat mai sus.
4. Stând în picioare, aplecarea în faţă – Stând cu picioarele uşor îndepărtate, procedează aşa cum am explicat mai sus. Pe lângă faptul că întinde nervul spinal, această postură produce şi o inversiune, chiar dacă nu în aceeaşi măsură ca statul pe umeri.

După aceste asana, poţi să te aşezi pentru celelalte practici. Dacă ai timp şi spaţiu să te întinzi câteva minute (postura mortului) înainte de a începe pranayama, acesta este un lucru bun. Aceste patru posturi pot fi efectuate cam într-un minut când nu avem prea mult timp la dispoziţie sau putem să le facem în câteva minute. Dacă nu este timp pentru un întreg set de asane, această versiune scurtă va fi mai bună decât să nu facem nici o asana. Acest program scurt nu necesită să ne întindem pe podea şi poate fi făcut în hainele de zi cu zi, oriunde ne aflăm.

Timpul este lucrul cel mai preţios în această viaţă. Adesea descoperim că avem prea puţin timp. Subiectul organizării timpului pe care îl avem este abordat periodic de-a lungul lecţiilor, culminând cu lecţia 209 - „Ajustarea practicilor zilnice la un program încărcat”. Vei descoperi în acea lecţie care este locul asanelor în ierarhia toturor practicilor atunci când avem un timp scurt la dispoziţie. Am dori să facem o rutină completă de două ori pe zi. Aşa accelerăm progresul nostru pe drumul spre iluminare. Dar în această viaţă activă, va trebui să facem compromisuri uneori. Aşa că vom căuta să acţionăm cât putem de eficient, dând prioritate unora dintre practici şi obţinând cât mai multe beneficii spirituale posibile în timpul pe care îl avem.

Consultă ilustraţiile din „Setul introductiv de asane” de pe pagina anterioară. Cu timpul, poate vei trece la versiuni mai avansate ale acestor posturi şi poate vei adăuga alte asane la acestea. Sau poate vei continua cu acestă rutină. Ȋn orice caz, ai acum acest set introductiv şi poţi să practici nişte întinderi şi aplecări care te vor ajuta să te pregăteşti pentru practicile de pranayama şi meditaţie. Profită de toate acestea!

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·         Pentru intrucţiuni cu ilustraţii privind rutina de asane, consultă cartea AYP Lecţii simple pentru o viaţă extatică (AYP Easy Lessons for Ecstatic Living), cartea AYP Asane, mudre şi bandhas (AYP Asanas, Mudras, and Bandhas) şi AYP Plus.

Set introductor de asane

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Set introductor de asane

Pentru explicaţii suplimentare, consultaţi lecţiile 71 şi 383.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·         Pentru o instrucţiuni detaliate, consultaţi cărţile AYP Lecţii simple (AYP Easy Lessons), Asane, Mudras şi Bandhas (AYP Asanas,Mudras, and Bandhas). Pentru partea de Samyama, cartea AYP Samyama (AYP Samyama). Pentru alte informaţii privind aceste subiecte, consultaţi AYP Plus.

                                 

Lecţia 69 – Simptome de kundalini, dezechilibre şi remedii

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 5 ianuarie 2004

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?) 

Întrebare: Sunt nou în acest grup. De-a lungul timpului, am avut multe simptome legate de trezirea lui kundalini, inclusiv (dar nu numai) senzaţii de arsură în diferite locuri din corp. Ȋnainte să încep să meditez regulat (un tip de meditaţie similară cu meditaţia profundă, dar dintr-o altă sursă) acum un an şi jumătate, simţeam o durere în zona celui de-al treilea ochi. Ȋn plus, am adăugat nişte tehnici dintr-o altă tradiţie. Acum am o senzaţie aproape continuă de arsură în zona celui de-al treilea ochi. Uneori mă simt îndemnat să mă concentrez să ridic energia şi să o mişc în mod sistematic prin corp. Am o senzaţie aproape continuă de arsură la baza şirei spinării, însă acum, dacă îi dau drumul energiei, am emoţii „devastatoare” de disperare, izolare şi gol. Și totuşi simt nevoia să continuu şi să rafinez acestă practică. Aş aprecia orice sugestii, idei, feedback.

Răspuns: Ai dreptate să procedezi cu grijă, adaptând practica ta la experienţele pe care le ai. Cel mai important lucru este să găseşti o platformă stabilă pentru practica zilnică, pentru a echilibra energiile interioare. Odată ce faci acest lucru, poţi facilita expansiunea lui kundalini într-un mod mai comfortabil şi mai plăcut, în timp ce continui să-ţi intensifici practica.  Identificarea unei pratforme stabile poate implica şi alte acţiuni în afara celor din practica regulată de meditaţie.

Mai întâi, dacă nu faci aceasta deja, îţi sugerez să adaugi cinci sau zece minute de respiraţie spinală pranayama înainte de meditaţie. Vezi dacă aceasta aduce ceva echilibru. Ȋncearcă să găseşti un nivel stabil la care practică de pranayama şi meditaţie este comfortabilă. Nu adăuga mulabandha sau sambhavi deocamdată. Ai grijă să te odihneşti suficient când termini meditaţia. Ȋţi sugerez să opreşti pentru moment celelalte practici pe care le faci, deoarece ele pot să exacerbeze energia kundalini. Dacă practici bhakti (devotament) intens, trăind emoţii puternice, îţi sugerez să temperezi şi această practică. Aceasta înseamnă să simplifici programul pentru moment pentru a stabili un nivel de practică spirituală echilibrat şi eficient. Bhakti e grozav până ne lovim de un zid. Apoi poate să fie problematică. Cu siguranţă poate fi o încercare pentru fiecare dintre noi.

Dacă tot nu observi nici o echilibru după ce faci toate acestea, ar fi bine să scurtezi timpul de meditaţie pentru o vreme, continuând cu respiraţia spinală la acelaşi nivel, cu excepţia cazului în care respiraţia spinală adaugă instabilitate. Nu ar trebui să facă aşa ceva, dar totul este posibil. Caută să găseşti o rutină de pranayama şi meditaţie care îţi permite să treci cu uşurinţă la activităţile de zi cu zi şi care produce mai puţine simptome. Pornind de la acest nivel stabil, poţi apoi să adaugi treptat alte tehnici la practica ta.

Dacă toate aceste sfaturi par să-ţi limitezi prea mult practică, poate că o să hotărăşti să continui ceea ce faci acum în ciuda unor obstacole dificile. Fără îndoială că o maşină de curse va merge fără să ţină seama de obstacole şi fără îndoială că tu vrei să continui pe calea pe care ţi-ai ales-o. Totuşi, e o idee bună să verifici că roţile sunt îndreptate înainte înainte să apeşi pedala de viteză până la podea. Odată ce ai făcut aceasta, poţi să accelerezi şi mai mult, iar călătoria ta va fi mai rapidă, în mai mare siguranţă şi mult mai plăcută.

Vom revedea acum unele dintre principiile implicate în ridicarea lui kundalini şi dezechilibrele care pot să apară în acest proces. Ȋn contextul acesta, vom prezenta măsurile care pot fi luate pentru a preveni sau trata aceste probleme.

Mitologia metaforică legată de kundalini descrie uniunea dintre Shakti (un nume pentru kundalini în mişcare) şi Shiva (pura conştienţă extatică). Aşa cum ştim, Shakti porneşte din regiunea de la baza coloanei vertebrale, din depozitul uriaş de prana de acolo (energie sexuală). Ȋn mitologie, Shiva este localizat la vârful capului. Se spune că atunci când Shakti se trezeşte, merge în sus prin toate chakrele, până atinge vârful capului, unde se uneşte cu Shiva care o aşteaptă acolo. Ca şi cum el doar stă acolo, fără să facă nimic. Fac dragoste şi nectar (amrita) se revarsă în jos, iluminând pe cel care practică. Foarte romantic, nu e aşa? Ȋn special pentru Shiva, care stă acolo fără să facă nimic, în timp ce Shakti se luptă să se ridice (prin sistemul nervos) ca să îl găsescă pe el.

Ȋn timp ce toate aceste sunt grozave în teorie, acest scenariu nu se potriveşte cu realitatea. Din punct de vedere practic, cel mai adesea acestă abordare este problematică pentru că presupune că Shakti face toată treaba şi îl găseşte pe Shiva aşteptând-o la coroana capului. Cu siguranţă, dacă are ocazia, ea va încerca să facă aceasta şi va distruge tot ce îi stă în cale în sistemul nervos. Aceasta este sursa simptomelor extreme de kundalini. Lucrurile pot deveni atât de incomfortabile încât practicile spirituale nu pot fi continuate, fiind urmate de o perioadă lungă de ardere internă continuă.

Soluţia este să îl facem pe Shiva să se mişte şi să facă şi el ceva. El trebuie să se dea jos de pe tron şi să meargă cu Shakti oriunde se duce ea în corp, ceea ce înseamnă de fapt că trebuie să meargă peste tot din momentul în care Shakti e trezită şi se ridică. Chiar dacă unirea lor îi va duce eventual undeva „acolo sus”, Shiva şi Shakti trebuie întâi să fie împreună peste tot în corp. Dacă acest lucru este făcut mai întâi, ceva nebunie tot poate să apară, dar va fi nebunia unirii extatice a lui Shiva cu Shakti care se petrece în fiecare celulă şi nerv din corp, în loc de haosul arzător provocat de energia lui Shakti care merge singură şi arde tot ce întâlneşte în cale, peste tot în corpul tău. Pe scurt, ce preferi: agonie sau extaz?

Acesta este motivul pentru care primul lucru care se recomandă este respiraţia spinală. Ea activează direct energiile masculine şi feminine şi le combină într-un mod echilibrat. Respiraţia ascendentă o aduce pe Shakti la Shiva, iar cea descendentă îl aduce pe Shiva la Shakti. Relaţia este echilibrată. Apoi, uniţi, pot merge împreună la fiecare nerv şi celulă din corp. Prin această abordare, mult mai multă energie poate fi pusă în mişcare, cu mult mai puţin stres pentru întregul sistem. Astfel, apare posibilitatea unei practici spirituale  mult mai intense decât în abordarea concentrată numai asupra lui Shakti. Și cu mult mai multă bucurie extatică.

Trebuie să menţionăm că mantra AIEM se ocupă şi ea de echilibrarea energiilor masculine şi feminine, aşa cum am discutat în lecţia 59, „Unele caracteristici ale mantrei”.

Restul practicilor noastre avansate au de asemenea o natură duală. Am introdus mulabandha la rădăcină şi sambhavi la cel de-al treilea ochi. Ȋn viitor vom continua această abordare în care introducem practici noi în perechi de complementare. Ȋn echilibru. Trezirea conductivităţii extatice în nervul spinal este o manifestare a acestui echilibru, a unirii extatice a lui Shiva şi a lui Shakti în sushumna.

Ce este de făcut însă la coroana capului? Am lăsat acest lucru în afara discuţiei de până acum în mod intenţionat. Coroana e numită sahasrar – „lotusul cu o mie de petale”. Ne vom ocupa de el mai încolo. Va trebui să avem de-a face şi cu el. Dar a ne ocupa de coroană prematur poate să conducă la „emoţiile devastatoare” pe care le-ai menţionat. Mai întâi vrem să curăţam zona de la al treilea ochi la rădăcină şi să iniţiem şi să stabilim complet conductivitatea extatică. Apoi, coroană intră în joc în mod firesc. Are propria sa legătură cu sushumna. Dacă mergem acolo prea devreme şi încercăm să facem un scurt circuit, vom plăti un preţ scump. Cea mai sigură cale spre coroană se face printr-o sushumna care a fost bine purificată în prealabil. A merge întâi la coroană şi a purifica mai târziu sushumna este formula pentru experienţe neplăcute – o mulţime de simptome intense de kundalini pot să apară. Chiar şi în cea uşoară trezire a lui kundalini vor fi nişte simptome. Poate va fi nişte mâncărime şi/sau căldură la extremităţile nervului spinal, aşa cum ai descris tu – în zona celui de-al treilea ochi şi la rădăcină. Dacă continui cu respiraţia spinală şi meditaţia, aceste simptome ar trebui să nu se agraveze. Dacă totuşi o fac, scade durata şi intensitatea practicii aşa cum am recomandat şi încearcă unele din remediile care urmează. Multe alte simptome pot să apară: uşoare senzaţii de arsură în diferite zone, contracţii musculare brusce ale corpului, mişcări brusce ale aerului din plămâni în timpul practici, sunete ca un bâzâit sau ţiuit în cap sau în alte părţi ale corpului, senzaţii de insecte mergând pe piele sau senzaţii ca şi cum am fi pişcaţi de insecte, senzaţii curioase în picioare – pot fi plăcute şi iritante în acelaşi timp (mersul pe jos zilnic uşurează aceste simptome), acelaşi tip de senzaţii în mâini, piele de găină, fiori prin corp, uneori tremurături, înţepături fierbinţi, uşoare dureri de cap sau alte senzaţii neobişnuite. Toate aceste lucruri dispar cu timpul. Chiar dacă unele simptome persistă, au tendinţa să fie umbrite de experienţă purei conştinţe beatifice şi a extazului divin care emană din interior. Aceastea sunt genul de simptome care apar într-o trezire normală a lui kundalini. Toate aceste simptome sunt rezultatul blocajelor ce sunt îndepărtate pentru a deschide calea spre o viaţă nouă în nesfârşit extaz.

Dacă simptome devin extreme şi nu le putem reduce prin pranayama şi meditaţie, chiar dacă scurtăm durata practicii, va trebui să luăm alte măsuri. Aceste lucuri pot fi considerate şi de oricine vrea să prevină problemele legate de kundalini în practica spirituală.

Trei factori influenţează modul în care kundalini se mişcă în noi: constituţia fizică, modul de viaţă şi practicile spirituale. Aceşti factori determină tendinţa energie kundalini să fie echilibrată sau dezechilibrată.

Să considerăm constituţia fizică cu care suntem născuţi. Fiecare dintre noi are anumite tendinţe care determină felul în care energia (prana) circulă în corp. Aceste aspecte sunt prezentate în detaliu în sistemul indian de medicină numit Ayurveda, care se ocupă de echilibrarea energiilor în corp. Ayurveda identifică trei aspecte ale oricărei constituţii şi noi putem să avem prea mult sau să nu avem destul din fiecare din ele:

• Vata – Suntem din fire flexibili sau suntem tot timpul în mişcare?
• Pitta – Suntem din fire concentraţi sau intenşi şi mânioşi?
• Kapha – Suntem din fire constanţi sau blocaţi de inerţie?

Acestea sunt cele trei „doshas” (aspecte) ale constituţiei. Suntem cu toţii un amestec de aceste trăsături pozitive şi negative. Multe lucruri pot fi făcute pentru a balansa doshas. Ayurveda are multe modalităţi de a compensa dezechilibre din constituţiei, ceea ce poate ajuta cu simptomele excesive de kundalini. Dietele şi plantele medicinale pot fi în special de ajutor pentru a calma prea mult foc (pitta) sau/şi mişcare (vata) în corp, în minte sau în emoţii, ceea ce reprezintă simptome clasice de kundalini. Puteţi să consultaţi cărţile lui Deepak Chopra şi ale altora pentru mai multe informaţii despre Ayurveda. Pagina de resurse externe de pe AYP oferă unele sugestii, ca şi îndrumări pentru a reduce dezechilibrele din doshas.

Al doilea factor care afectează felul în care kundalini se mişca în corp este stilul nostru de viaţă. Facem prea multe practici spirituale şi nu avem destulă activitate în viaţa de zi cu zi? Munceşti prea mult sau nu destul? Te înconjori cu destui oameni care susţin şi încurajează interesele tale spirituale? Lucruri de acest gen sunt importante. Dacă ai simptome intense sau chiar numai minore de kundalini, activităţile care „împământenesc” pot fi de ajutor. Lungi plimbări zilnice pe jos cu o minte relaxată sunt unele dintre cele mai bune terapii pentru a uşura energiile crescute de kundalini. Tai Chi, practicat zilnic, de asemenea împământeneşte. Asanele de yoga (posturi), despre care vom vorbi un pic mai încolo în lecţiile acestea, pot fi de ajutor. Exerciţiile fizice sunt în general bune pentru a împământeni energiile. O dietă mai consistentă în perioadele cu simptome intense de kundalini poate împământeni energia. Activităţile de împământenire nu elimină activitatea lui kundalini. Mai curând, ele aduc energia lui Shiva pentru a ajuta să integrăm energia lui kundalini în sistemul nostru nervos. Este bine să facem aceste activităţi pe lângă practica de respiraţie spinală, meditaţie şi alte practici avansate de yoga.

Al treilea factor care influenţează felul în care se mişcă kundalini în noi este reprezentat de practicile noastre spirituale. Deja am discutat pe larg despre acest aspect, dar putem totdeauna să spunem mai mult.

Ideea este să consideri viaţa ta din toate aceste perspective şi să determini care este cauza probabilă a dezechilibrului, pentru ca apoi să te ocupi de ea. Am început printr-o abordare la un nivel înalt pentru a balansa energiile masculine şi feminine în practicile pe pranayama şi meditaţie. Acolo este locul unde vrem să realizăm echilibrul înainte de toate, chiar în mijlocul practicilor noastre. Dacă reuşim aceast lucru, putem proceda apoi mai departe, adăugând noi practici şi crescând continuu trăirile de pură conştienţă beatifică şi extaz divin. Dacă ceva în constituţia noastră sau în stilul nostru de viaţă produce dezechilibre, în acest caz va trebui să ne ocupăm de acest lucru. Odată ce facem aceasta, putem proceda mai departe cu practicile noastre într-un ritm crescut, fără discomfort inutil.

Cei care nu au simptome de kundalini sunt sfătuiţi să continue cu practicile, urmând îndrumările date, adaptându-le la capacitatea şi nivelul lor personal. Consideră această lecţie în caz că ai nevoie de ea. Poate totul va merge uşor şi vei aluneca uşor, plin de fericire, fără nici un obstacol, în iluminare. Ar fi minunat. Dacă cumva apar nişte simptome de kundalini din când în când, nu vei fi surprins acum că ai citit această lecţie. Acestă lecţie îţi oferă o modalitate de a trece în revistă ceea ce se întâmplă şi a considera ce schimbări poţi să faci, dacă acest lucru este necesar.

Gurul este în tine.  

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·         Pentru o discuţie privind simptomele de kundalini şi remediile lor, consultaţi cartea AYP Asane, Mudras şi Bandhas (AYP Asanas,Mudras, and Bandhas), cartea AYP Dieta, Shatkarmas şi Amaroli (AYP Diet, Shatkarmas,and Amaroli) şi AYP Plus.

---

Lecţia 68 – Relaţia dintre experienţele traumatice şi bhakti

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani
Data primei publicări: 5 ianuarie 2004

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica această lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Întrebare: Acum patru ani fratele meu şi cu mine am avut un accident cu maşina. Eu am supravieţuit, dar el nu. După aceea, viaţa mea a devenit un iad, plină de durere, vinovăţie, mânie şi disperare. Apoi s-a întâmplat ceva. Pur şi simplu n-am mai putut să îndur. Eram disperat să capăt un răspuns şi ceva şi-a dat drumul înăuntrul meu. Imediat după aceea, informaţii spirituale au început să apară în viaţa mea şi am ştiut ce voi face pentru restul zilelor mele. Găsesc că lecţia despre bhakti e plină de adevăr, deşi experienţa mea în această privinţă nu a fost treptată. A venit deodată, în urma stării mele traumatice. Starea mea emoţională continuă să mă împingă mai departe în mod rapid. Ce credeţi despre toate acestea?

Răspuns: Experienţe traumatice pot adesea să producă o trezire spirituală. Ȋn timp ce pierdea celui drag nu poate fi compensată în întregime de nimic,  dacă putem să ne deschidem, bhakti va încerca cu adevărat să ne ajute. Emoţiile sunt atât de intense încât dacă reuşim să slăbim strânsoarea lor chiar şi numai un pic, energia emoţională va avea resultate dramatice. Nici unul dintre noi nu ar vrea să trecă printr-o astfel de experienţă, dar în viaţă aceste lucruri se întâmplă.

Când suferim o traumă, cum ar fi moartea unei persoane iuibite, o boală gravă sau altă problemă dificilă care ne schimbă complet viaţa, vom trece printr-o perioadă de doliu şi durere: întâi nu ne vine să credem, pe urmă poate că negăm că ceea ce s-a întâmplat este adevărat, apoi suntem mânioşi şi în sfârşit pornim pe o lungă cale emoţională descendentă spre disperare. Cei mai mulţi dintre noi au puţin control asupra ceea ce se întâmplă. Apoi, la un moment dat, avem ocazia să lăsăm totul să treacă. Acest moment poate veni după luni de zile, după ani sau chiar decade de la episodul traumatic. Poate că acest moment când slăbim tensiunea tramatică nu apare deloc pentru unii dintre noi. Este un lucru individual. Dar dacă apare, el reprezintă un moment de cotitură în acest proces. Este o schimbare fundamentală, pentru că din punct de vedere emoţional putem să ne întoarcem cumva la felul în care toate erau înainte de traumă. Este normal să tindem spre acest lucru. Sau poate slăbim tensiunea şi ne aflăm dintr-odată într-un spaţiu divin, aşa cum ai făcut tu. Acest moment in perioada de doliu este un fel de răscruce de drumuri.

Din nou, totul depinde de acest prim impuls de bhakti, sugerat de întrebarea „Este ceva mai mult aici?” Dacă întrebarea există, în oricare formă ar fi, atunci energia emoţională se va îndrepta spre ea. Simpla prezenţă a întrebării indică o modalitate de a lăsa trauma să treacă, de a slăbi strânsoarea emoţională a traumei şi de a permite prezenţa interioară a ishtei, idealul nostru cel mai înalt. Este deasemenea momentul când începem să percepem gurul interior, învăţătorul interior, care poate să îndrume felul în care acţionăm în universul exterior.

Această deschidere, această receptivitate, acestă relaxare a tensiunii emoţionale permite să apară efectul bhaktiului. Imediat ce renunţăm la emoţiile noastre în favoarea unui scop mai înalt, ele devin energie divină ce erupe înăuntru. Evenimente traumatice ne pot pune într-o situaţie în care nu putem face altceva decât să renunţăm, să lăsăm totul să treacă sau să petrecem ani de zile suferind. Acest scenariu ne obligă să facem o alegere clară, în comparaţie cu situaţia în care căutăm divinul în timp ce suntem angajaţi in micile drame din viaţa de zi cu zi. Adevărul este că fiecare emoţie oferă şansa de a cultiva bhakti – fie ele emoţii banale, emoţii extraordinare sau orice alt fel de emoţii între aceşti doi poli. Vom trăi emoţii. Deschiderea, relaxarea emoţională se va petrece sau nu. Depinde de noi. Noi sunt cei care decidem.

Dacă eşti îmbarcat pe o cale spirituală având o pornire de bhakti puternică şi continuă înseamnă că ai descoperit ceva sacru in tragedia acestei vieţi. Ține minte că bhakti este o practică spirituală puternică. Ai grijă să îţi echilibrezi practica spirituală pentru o dezvoltare optimă a purei conştienţe beatifice şi a extazului divin.

Gurul este în tine.  

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·         Pentru instrucţiuni detaliate privind meditaţia profundă, consultaţi cartea AYP Bhakti şi Karma Yoga (AYP Bhakti and Karma Yoga) şi AYP Plus.

Lecţia 67 – Bhakti, ştiinţa devotamentului

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani
Data primei publicări: 4 ianuarie 2004

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica aceastăi o lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce această discuţie?)

Devotamentul este cea mai răspândită practică de yoga în lume, chiar dacă este rareori numită „yoga”. Devotamentul, concentrarea continuă a năzuinţei spre un anumit ideal spiritual, este atât de răspândită încât marile religii ale lumii sunt numite „sisteme de credinţe” sau simple „credinţe”, ca şi cum nimic altceva nu ar exista în practica spirituală. Ce este devotamentul? De ce este important?

Am discutat în lecţiile anterioare despre importanţa dorinţei şi am revenit adesea asupra acestui lucru. Mai întâi ne vom ocupa de aspectele pur logice ale devotamentului.  Dacă avem o idee clară asupra unui lucru, dacă avem o viziune a ceea ce vrem şi o dorinţă continuă de a atinge acest scop, atunci vom avea mijloacele mentale şi emoţionale care ne vor permite să acţionăm pentru a atinge scopul propus. Am dat ca exemplu o călătorie spre California. Dacă nu vom fi capabili să ne imaginăm acest loc, dacă nu avem cunoştiinţe despre el, cum am putea să luăm hotărârea de a merge acolo? Deci, întâi avem o imagine. Apoi, dorinţa se contopeşte cu imaginea. Apoi, acţionăm. Sau poate mai întâi trăim o răbufnire a dorinţei, fără o direcţie precisă. Nu ştim exact ce dorim. Dorim ceva mai mult. Dorinţa se îndreaptă de la un lucru la altul. Ȋn cele din urmă, dorinţa se ataşează de o idee importantă: „iluminarea”. După aceea, începem să acţionăm în acestă direcţie, ştiind că acesta este cel mai înalt scop pe care îl putem atinge. Dorinţa caută mereu altceva. Dorinţa caută lucrul cel mai mare, cel mai important, cel mai bun pe care îl putem atinge. Toate dorinţele care răsar în noi au o origine divină, căutând cel mai important lucru în această viaţă. Dorinţa este o forma primordială a gurului, a învăţătorului spiritual. Evident, dorinţa singură nu este suficientă pentru a ne duce unde dorim. Dorinţa trebuie călăuzită într-un anumit fel.

Devotamentul este mult mai mult decât un simplu mecanism psihologic care înălţă un ideal în suflet şi în minte, pentru a-l urma. Este mult mai mult decât acest lucru. Dorinţa, energia emoţională direcţionată, are o mare forţă. Actul de devotament, năzuinţa spre cel mai înalt ideal pe care ni-l putem imagina, are în sine o putere de transformare.  Creează schimbări profunde în sistemul nostru nervos. Dacă suntem devotaţi unui ideal înalt, chiar acest lucru ne va schimba în interior, înainte de începe să practicăm pranayama sau meditaţia profundă sau orice altă practică avansată de yoga. Devotamentul este prima practică de yoga, principala practică de yoga, focul care aprinde tot ce e în cale. Fără el, orice facem rămâne simplă mişcare. Devotamentul pentru cel mai înalt ideal este gurul care acţionează în noi.

Ca toate celelalte abilităţi pe care le-am menţionat în aceste lecţii, devotamentul este o abilitate care se manifestă firesc în sistemul nostru nervos. Este abilitatea cea mai evidentă, manifestându-se într-un fel sau în altul în fiecare dintre noi. Metodele de yoga acţionează prin stimularea şi dezvoltarea abilităţilor naturale pentru a le face să funcţioneze optim în noi. Această formă de yoga numită „bhakti” se concentrează asupra optimizării dorinţei şi devotamentului spiritual pentru a obţine cel mai mare beneficiu spiritual. A avea cunoştiinţele de bază privind metodele de bhakti yoga şi a felul în care pot fi aplicate poate avea un efect uriaş asupra cursului vieţii noastre spirituale.

Devotament spiritual înseamnă „dragoste pentru Dumnezeu”. Dacă cuvântul „Dumnezeu” nu este potrivit pentru tine, foloseşte o altă expresie, cum ar fi „dragoste pentru cel mai înalt ideal” sau „dragoste pentru cel mai mare adevăr”. Orice reprezintă cel mai înalt ideal pe care ţi-l poţi imagina. Oricare este acela, dragostea pentru el te va schimba şi te va inspira să faci tot ce poţi să te contopeşti cu el. Știm cu toţii că dragostea ne schimbă. Atunci când ţinem la cineva sau la ceva mai mult decât la propriul nostru eu, acest lucru ne transformă.  Aşa cum spuneau Beatles: „All we need is love...” Ah, numai dacă ar fi atât de simplu, pământul ar fi deja un paradis şi fiecare religie ar produce milione de sfinţi. Nu este chiar aşa, dar ne îndreptăm în acea direcţie. Iubirea a fost puctul de plecare în trecut şi tot iubirea este punctul de plecare în zilele noastre. Aceasta nu însemnă iubire pentru toate sau pentru orice – nu o iubire împrăştiată peste tot, fără nici un scop anume. Acel fel de iubire universală vine mai târziu, ca rezultat firesc al ridicării purei conştienţe extatice şi a extazului divin. Iubirea care motivează transformarea spirituală umană şi întreaga practică de yoga ce o susţine este iubirea pentru idealul tău ce mai înalt.

Care este cel mai înalt ideal? Cine hotărăşte care este? Gurul tău? Preotul tău? Rabinul tău? Imamul tău? Vei primi numeroase sugestii. Toată lumea vrea să le slăveşti idealul lor. E normal. Este un joc pe care noi, oamenii, l-am jucat pentru mii de ani. Toată lumea de te roagă frumos să slăveşti idealul lor. Ca apoi să te ameninţe: Slăveşte idealul meu sau vei da de necaz.

Dar numai tu poţi să faci acestă alegere. Numai tu ştii ce îţi aprinde inima. Care este cel mai înalt ideal, care îţi face inima să cânte. Poate este Isus. Poate este Krishna. Poate Alah. Poate guru tău. Poate lumina care este în tine. Poate fi orice. Doar tu ştii. Oricine sau orice este, îţi aparţine. Este personal. Vei şti când îl vei găsi pentru că va arde ca un foc nepieritor în inima ta. Va fi o întruchipare a tot ce este bun, pozitiv, progresiv, proiectând nimic rău către orice altceva. Este ceea ce te va călăuzi spre pura conştienţă beatifică şi extazul divin.

Yoga devotamentului (bhakti yoga) foloseşti termenul de „ishta” pentru „idealul ales” . Tu eşti cel care face această alegere. Dacă numic nu îţi aprinde inima, este în regulă. Știi ceva? Dacă citeşti aceste cuvinte, eşti pe calea care te va duce spre idealul tău cel mai înalt, spre ishta ta. Dorinţa ta te conduce spre ceva. Aceasta este tot atât un semn de ishta ca şi o viziune clară din inima ta. Călătoria ta este ishta ta.

Bhakti începe la primă întrebare: „Este ceva mai mult aici?” Lucrul cel mai uimitor este că procesul de bhakti se clarifică cu timpul. La început, este numai o noţiune vagă. O dorinţă abia simţită. Un sens că există ceva misterios. Iar acestă deschidere ne aduce cunoştiinţe. Cine ştie de unde vor veni? Dar când avem nişte cunoştiinţe, atunci ne apucăm să facem ceva. Nişte tehnici. Și începem să avem nişte experienţe interioare, ceva tăcere beatifică şi poate o anumită claritate. Pe urmă citim nişte scripturi, cuvinte care erau doar cuvinte înainte să devină vii şi pline de înţeles. După un timp, ishta noastră devine mai clară. Descoperim că relaţionăm cu ceea ce se petrece înăuntrul nostru. Ȋn tot acest timp, bhakti devine tot mai puternic şi ne afundăm tot mai adânc în acest joc divin. Undeva pe acest percurs vom descoperi tehnicile legate de cultivarea devotamentului şi căderea noastră spre divin se accelerează. Poate vom citi despre aceste tehnici. Sau poate le vom descoperi de la sine.

Deci, care sunt tehnicile de bhakti? Cu adevărat, este numai una singură. Se manifestă într-o mie de feluri. Nu este o tehnică pe care o facem în timpul sesiunilor zilnice de pranayama şi meditaţie. Este ceva care apare treptat în activitatea de zi cu zi. Simţim tot timpul cum apar dorinţe. Vrem un lucru. Pe urmă vrem alt lucru. Vrem bani. Vrem mâncare. Vrem o iubită sau un iubit. Vrem o maşină nouă. Chiar şi mânia şi frustrarea sunt dorinţe - dorinţe care s-au lovit de un zid, aşa că energia lor se răspândeşte haotic în sistemul nostru nervos. Atât de multe dorinţe răspândite peste tot, care ne împing de colo colo, lovindu-se una de alta. Știi cum este. Tehnica de bhakti consistă în a direcţiona dorinţele noastre, de a le controla. Unii oameni au acestă abillitate în mod natural. Alţii o cultivă cu timpul, pe măsură ce meditaţia aduce mai multă tăcere în minte şi în inimă. Tăcerea interioară cultivată în meditaţie este fundamentul peste care se ridică dorinţele, astfel încât le putem vedea ca obiecte în mişcare. Atunci devenim un pic detaşaţi de energia emoţională din noi şi putem să o îndreptăm către idealul nostru cel mai înalt. O împingem puţin. Fără să forţăm. Nu facem o mare problemă din asta. Pur şi simplu favorizăm idealul nostru atunci când observăm că energia emoţională creşte. Nu contează dacă este energie pozitivă sau negativă.

De exemplu să presupunem că suntem opriţi la semafor şi început să devenim frustraţi pentru că s-ar putea să întârziem la serviciu. Multă energie emoţională începe să fie mobilizată. Deci, suntem frustraţi. Recunoşte frustrarea şi re-direcţioneaz-o. Mută-ţi uşor atenţia de la lumina roşie care reprezenta pâna acum obiectul frustrării tale şi îndreapt-o spre idealul tău cel mai înalt. Acest proces seamănă mult cu meditaţia. Favorizezi lejer un gând în loc de altul. Deci, acum eşti frustrat de idealul tău cel mai înalt.  „Fir-ar să fie! Unde eşti? De ce nu te-am găsit deja? De ce nu sunt deja cu tine? Sunt foarte enervat de toate acestea.” Acum ai cu adevărat o motivaţie să nu ratezi meditaţia ta zilnică. Mai mult decât aceasta, energia ta emoţională direcţionată în acest fel produce schimbări spirituale în sistemul tău nervos. Deschide sistemul tău nervos către idealul ales. Este ironic că emoţiile noastre nu pot să schimbe lumina roşie a semaforului, dar pot să deschidă sistemul nostru nervos către divin.  Aceasta este o acţiune de valoare, nu e aşa?

Acest procedeu poate fi aplicat la orice emoţie pe care o trăim, fie ea pozitivă sau negativă – poate fi aplicată la toate emoţiile care apar în toate activităţile zilnice. Asta înseamnă că trebuie să încetăm să facem lucrurile de zi cu zi şi că trebuie să ne retragem să medităm în schimb? Nu. Medităm când e timpul să medităm şi în rest facem ceea ce avem de făcut în viaţa de zi cu zi. Redirecţionând energia emoţională către idealul nostru cel mai înalt va anima acţiunile noastre, oricare sunt acestea, şi va energiza şi mai mult practicile de yoga atunci când ne ocupăm de ele. Când ne ocupăm de practicile de yoga, facem aceste practici şi nu facem procedura de bhakti. Practicile noastre de yoga vor fi îmbunătăţite în măsura în care bhakti arde în noi, aprins de redirecţionarea dorinţelor în timpul zilei. Ceea ce dorim este să cultivăm bhakti în viaţa noastră zilnică. Din afara, noi vom părea neschimbaţi, dar înăuntru bhakti va deveni tot mai activ. Vom simţi o creştere a intensităţii vieţii spirituale. Acest lucru e numit în yoga „tapas”. Tapas este bhakti care a devenit un obicei constant, ca o flacără fară sfârşit ce arde în noi. Cu acest fel de bhakti, totul în viaţă devine practică spirituală.

Maica Theresa din Calcutta spunea că îl vede pe Isus în ochii fiecărui copil pe care îl ajută. Aşa se manifestă continuu bhakti. Acesta este tapas.

Nu va funcţiona în acest fel întotdeauna pentru noi. Nici nu se presupune aşa ceva. Nu deveni obsedat de faptul că trebuie să îţi transferitot timpul frustrarea de la semafor la dorinţa de iluminare. Doar aminteşte-ţi acest procedeu din când în când pe parcursul zilei, mai ales când îţi dai seama că eşti prins într-un vârtej de energie emoţională. Acesta este cel mai bun moment pentru bhakti. Doar o conştientizare a  acestui principiu de bhakti va pune lucrurile în mişcare înăuntru, atunci când emoţiile se încing.

Un sfânt indian din secolul nouăsprezece, Ramakrishna, a fost un maestru la crearea unor uriaşe revărsări de bhakti. El obişnuia să se arunce pe podea la picioarele statuii Sfintei Mame Divine pe care o adora, plângând şi rugându-se să-i dea un semn, cât de mic. Cu cât era mai supărat, cu atât mai multă energie era îndreptă spre statuie, ishta sa. Părea scos din minţi. Și în tot acest timp, bhakti lucra în el ca un laser, distrugând toate blocajele din sistemul său nervos. Și doar cu ajutorul practicii de bhakti, el s-a contopit cu Divinul.

Procedee extreme de bhakti nu sunt exact ceea ce urmărim în aceste lecţii, dar ce faci este alegerea ta. Chiar şi numai puţin bhakti te duce departe. Este o mare putere în devotament. Atât de mare că trebuie să ţinem minte că un bhakti intens poate avea un efect puternic asupra trezirii energiei kundalini, atât direct prin energia emoţională, cât şi prin efectul intensificat pe care bhakti îl are asupra tuturor celorlalte practici spirituale. La fel ca şi cu toate celelalte practi de yoga, putem să exagerăm practicând bhakti, aşa că trebuie să fim atenţi ce facem. Experienţele noastre spirituale reflectă cel mai bine dacă exagerăm sau nu în ceea ce facem. Fiecare dintre noi are propriul său drum, propria sa viteză optimă de purificare a sistemului nervos. Lasă-te ghidat de experienţa ta.

Deoarece metoda bhakti produce constant efecte predictibile, putem spune că este o aplicare sistematică a cunoştiinţelor de yoga. Bhakti este ştiinţa devotamentului – o ştiinţă cu adevărat foarte avansată.

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·         Pentru instrucţiuni detaliate privind bhakti, consultă cartea AYP Bhakti şi Karma Yoga (AYP Bhakti and Karma Yoga) şi AYP Plus.

Lecţia 66 – Sosim, nu plecăm

Practici avansate de yoga

Lecţii principale

Autor: Yogani

Data primei publicări: 4 ianuarie 2004

Notă pentru vizitatorii noi: Se recomandă să citiţi de la începutul arhivei, deoarece lecţiile anterioare sunt necesare pentru a înţelege şi practica aceastăi o lecţie. Încarcă prima pagină (Lecţia 10: De ce aceastădiscuţie?)

Întrebare: Mi-e un pic teamă că practica de pranayama poate fi atât de prăcută încât aş putea să îmi pierd complet interesul de a avea o relaţie sexuală cu soţia mea. Se poate întâmpla aşa ceva? Cum poate fi prevenit acest lucru?

Răspuns: Trezirea extazului divin este o expansiune, nu o renunţare. Sexul implică întotdeauna o opţiune. Este adevărat că atenţia se va îndrepta firesc spre extazul interior, dar este adevărat deasemenea că actul sexual va deveni radiant în acelaşi timp, ca o expresie a divinităţii din noi mai curând decât un scop în sine. Pura conştienţă extatică şi extazul interior transformă astfel întreaga viaţă, iluminând-o din interior. Atunci poţi găsi fericire pură peste tot. Acesta este progres, nu e aşa?

Lecţiile următoare vor discuta mai mult despre relaţia dintre yoga şi sex, despre felul în care procesul de iluminare se reflectă în relaţii, căsnicie şi sexualitate, care nu sunt deloc lucruri incompatibile cu yoga. Practici de tantra vor fi deasemenea discutate, astfel încât actul sexual exterior să devină parte din procesul de expansiune divină în loc să fie o sursă de epuizare. Desigur, toate practicile avansate de yoga îţi sunt la dispoziţie. Aşa stau lucurile cu tot ce discutăm aici. Tu hotărăşti ce este important pentru tine şi ce nu, ce să faci şi ce să nu faci.

Dacă vrei cu adevărat să faci acestă călătorie, vei găsi calea. Daca hotărăşti să faci acestă călătorie, vei descoperi că soseşti şi că nu pleci nicăieri.

Dorinţa ta te va călăuzi, ceea ce ne duce la un subiect foarte important: Bhakti.

Gurul este în tine.

Notă pentru cunoscătorii de limbă engleză:

·       Pentru intrucţiuni detaliate privind respiraţia spinală, consultă cartea AYP Pranayama: Respiraţia spinală (AYP Spinal Breathing Pranayama) şi AYP Plus.